O poveste cu si despre Marius Sumudica | Stiti ce s-a intamplat pe 10 mai 1996? Dinspre Ghencea iesea fum. Mult fum

10 mai 1996. Din departare, dinspre Ghencea, iese fum. Mult fum. Mult si negru.

In Giulesti. Rapid joaca impotriva celor de la Sportul Studentesc.

E 1-0 pentru Rapid, dar Sportul obtine o lovitura libera din marginea careului de 16m si ATACANTUL lor egaleaza.

Meciul se termina 1-1, desi Rapid a beneficiat spre final si de o lovitura de la 11m.

Tartau a tras pe langa poarta dinspre tabela (Peluza Nord inca nu era gata).

Plec de la stadion, ca toata lumea, foarte dezamagit.

Ajung acasa si dau drumul la televizor. Aflu ce se intamplase in Ghencea, dar nu ma intereseaza.

Ma interesau reactiile de dupa meciul Rapidului. Si-am retinut o declaratie:

„Sunt Rapidist si imi pare rau ca n-a castigat astazi RAPIDUL, dar ma bucur ca am marcat si sper ca acum in sfarsit am deschis ochii cui trebuie sa ma aduca acasa!”.

Era ATACANTUL Sportului care ne egalase din lovitura libera.

Ochii persoanei care trebuia sa-l aduca in sfarsit acasa au fost deschisi, intr-adevar, dupa acel meci,  iar MARIUS SUMUDICA, atacantul care ne egalase, a venit la RAPID, devenind unul dintre cei mai IUBITI oameni care au jucat si antrenat vreodata in GIULESTI.

Acum, la aproape 18 ani de atunci, MARIUS SUMUDICA vrea sa deschida din nou ochii cui trebui ca sa-l aduca acasa.

Nu mai are ca argumente un joc excelent si un gol superb marcat impotriva Rapidului.

Are ca argumente un titlu de campion si doua Cupe in tricoul Rapidului ca jucator si un titlu de campion si o Supercupa cu Astra din postura de antrenor, dar mai presus de toate un vis imens, care coincide din plin cu planurile conducerii Rapidului: TITLUL DE CAMPIOANA CU RAPID.

Intelepciune si inspiratie celor in masura sa ia decizia.

Dragos Leasa

1923.ro