Stimate Andrei Păunescu, Dragi conducători ai clubului Rapid,

În calitate de suporter al Rapidului, mă simt obligat să împărtășesc câteva gânduri cu voi. Este adevărat, fiecare om trebuie să își apere drepturile, iar munca și creația unui artist merită toată aprecierea și respectul. Dar, în acest caz, cred cu tărie că trebuie să luăm în considerare și aspectul social, valorile și emoțiile pe care acest imn le trezește în inimile suporterilor.

Rapid nu este doar o echipă de fotbal, ci un fenomen social, un simbol care unește inimi și care a fost sursa multor bucurii și momente de neuitat. În astfel de cazuri, instanța de judecată ar trebui să fie ultimul refugiu în rezolvarea unui conflict. Dialogul și înțelegerea reciprocă pot deschide uși pe care sala de judecată le-ar putea închide pentru totdeauna.

Înțeleg și apreciez necesitatea protejării drepturilor de autor și respect dorința lui Andrei Păunescu de a-și apăra moștenirea lăsată de tatăl său. Totodată, este important să recunoaștem că imnul Rapidului a devenit mai mult decât o operă artistică; el este o parte a sufletului echipei și a suporterilor săi. O astfel de operă trăiește nu doar prin protecția legală, ci și prin felul în care este îmbrățișată și trăită de comunitate.

Prin urmare, aș dori să fac un apel la ambele părți implicate: să se așeze la masa negocierilor, să discute cu deschidere și respect și să caute o soluție care să împace atât drepturile legale, cât și sentimentele adânci ale suporterilor. Trebuie găsită o cale de mijloc care să onoreze memoria lui Adrian Păunescu și să păstreze imnul în inimile noastre, nu în dosarele de la tribunal.

Haideți să demonstrăm că Rapid și suporterii săi pot fi un exemplu de maturitate, înțelegere și unitate. Să arătăm că fotbalul și arta pot merge mână în mână, celebrând împreună tradiția, pasiunea și respectul.

În acest context, aș vrea să subliniez un aspect esențial care ne definește ca nație și, în particular, ca parte a familiei Rapidului: la Rapid, suntem deja o comunitate de oameni care își dedică timpul, energia și pasiunea pentru a construi și susține ceva frumos. Fiecare dintre noi, în felul nostru unic, contribuie la țesătura acestei echipe, fie că este vorba de a cânta pe stadion, de a participa la evenimente comunitare sau de a proteja patrimoniul cultural al clubului.

Așadar, de ce am alege să ne risipim energia și resursele în lupte juridice, când am putea să căutăm soluții prin colaborare și dialog? Prin lupte în tribunale, nu doar că ne distrugem reciproc, dar risipim și acele resurse prețioase care ar putea fi mult mai bine folosite pentru a promova și îmbogăți moștenirea culturală și sportivă a Rapidului.

Ne aflăm într-un moment în care putem alege să schimbăm paradigma: să trecem de la confruntare la colaborare, de la dispută la dialog. Acesta nu este doar un apel la rezolvarea unui conflict, ci și o invitație la a construi împreună, la a modela viitorul Rapidului și al comunității sale într-un mod care să ne facă pe toți mândri.

Stimate Andrei Păunescu, dragi conducători ai Rapidului, haideți să facem din acest moment un exemplu de cum înțelepciunea, compasiunea și viziunea comună pot învinge orice divergență. Haideți să ne unim forțele, să onorăm memoria lui Adrian Păunescu nu doar prin cuvinte, ci și prin acțiunile noastre, prin felul în care alegem să ne tratăm unii pe alții și prin modul în care alegem să protejăm și să împărtășim moștenirea culturală care ne-a fost încredințată.

Cu speranța unei rezolvări pașnice și a unei colaborări fructuoase,

Dragoș Leasă

1923.ro