Despre Giussy Baratki au curs râuri nesfârşite de cerneală sau de tuş. Un fotbalist pe care îl cunoaştem doar din scris, pentru că şi cei care ar mai fi putut povesti despre cum juca s-au cam dus. Un adevărat fenomen, „Minunea Blondă”, avea obiceiul să o facă chiar pe Mafalda. În sensul că, dacă îşi punea ceva în cap, nu termina treaba până nu realiza ceea ce şi-a propus. Ne folosim din nou de cartea lui Ioan Chirilă, „Finala se joacă astăzi” pentru a relata trei momente epocale în care totul s-a întâmplat întocmai, aşa cum a spus Giussy.
1. Octombrie 1936, meci de Cupă, Universitatea Cluj – Rapid
Este 2-0 la pauză pentru ardeleni, iar inginerul Ungureanu, omul cu maşina şi cu foişorul de la echipă se consideră piaza rea. Ca să nu se mai simtă prost, marele Baratki îi promite că nu va fi 2-2 la final, ci în minutul 55! Unii chicotesc, dar Giussy nu râde. Se îngrijeşte să dea un gol şi o pasă de gol în numai… nouă minute de la reluare! Promisiune îndeplinită. Până la urmă, Rapid avea să bată cu 3-2! Gol victorios, din penalty, bineînţeles, tot Baratki!
2. Mai 1937, meci de Cupă, Venus – Rapid
Tot Cupă, tot specialitatea giuleştenilor şi a lui Baratki. De data asta contextul a fost special. Giussy era dorit de francezii de la Lille şi, înaintea meciului, îl rugase pe patron să accepte oferta de 100.000 franci. În schimbul unui joc reuşit, ăsta era târgul! La pauză, 2-1 pentru Rapid, dar preşedintele îl bătea pe Baratki pe umăr spunându-i că la aşa prestaţie personală e mai bine că cei de la Lille nu au venit în persoană. Giussy s-a înnegrit, nu a promis nimic verbal, dar mimica sa a spus totul. În 20 de minute a dat trei goluri, unul mai frumos decât celălalt. Voleu, drop şi cu capul. S-a oprit la rugămintea adversarilor. S-a terminat 5-1 şi, normal, Baratki nu a mai fost lăsat să plece nicăieri.
3. Mai 1938, meci de Cupă, Venus – Rapid
Tipic, cupa. Rapid învinge pe Venus, ca de obicei, cu 2-1. Acum după prelungiri. „Împăratul” Marinescu, preşedintele Negrilor din Splai, dar şi prefectul Poliţiei Capitalei a ordonat apoi arestarea lui Baratki, Vintilă, Rafinschi şi Auer. Normal, nu pe faţă, aşa că nici rugămintea ca ei să fie eliberaţi nu putea veni pe faţă. Motiv pentru care nici rugămintea de eliberare dinspre conducerea Rapidului nu poate veni gratuit, pe nepusă masă. Ci cu promisiunea rejucării meciului, pentru că, chipurile, succesul fusese facilitat de arbitru. Normal, băieţii eliberaţi instant. Iar Baratki şi Auer au promis câte două la rejucare. S-a terminat 4-2. Mai este nevoie să amintim marcatorii? 🙂
