Mircea Lucescu obișnuia să își pună fotbaliștii să citească „Finala se joacă astăzi”. Una dintre capodoperele inegalabilului Ioan Chirilă, bun prieten cu marele tehnician român. O carte despre vârfurile fotbalului românesc din perioada romantică. Pe la pagina 150 îl găsim și pe Ionică Bogdan. De fapt, începutul poveștii de dragoste dintre acesta și Rapid. Când fostul imens atacant al Giuleștiului abia ce împlinise 21 de ani. Într-o perioadă în care seriozitatea era piatră de temelie pentru orice acțiune socială, mentalitatea era pe măsură. Unirea Tricolor devenise o pălărie prea mică pentru băiatul din Pantelimon, așa că granzii României din acele vremuri au decis să pună mâna pe el.
Ionică Bogdan a refuzat o sumă colosală din partea lui Venus
Dintre toate, Venus a fost cea mai decisă. Nu e de mirarea, având în vedere organizarea de la club. „15.000 lei pe lună și 7.500 lei în perioadele inactive și la semnătură 100.000!” O ofertă pe care a socotit-o în cap secunde bune. Îi dădea cu virgulă. Salariul său era de 2.000, dar și ăla obținut cu ajutorul unui impresar de conjunctură. 800 e tot ce i se oferise. Așa bani nu refuza nimeni, mai ales în acea perioadă. Doar că Ionică Bogdan știa că din fotbal nu va trăi o viață – fie vorba între noi, cu banii ăștia câștigați câțiva ani poți trăi și două vieți – așa că Ionică a vrut un… serviciu! Doar că Venus nu se ocupa decât cu fotbalul. Fără altceva! Ceva normal în 2018, dar total neobișnuit acum 82 ani. Mai ales în România. Lipsa acestui detaliu din ofertă l-a făcut să refuze. Și să accepte 5.500 lei pe lună la Rapid!
Destinul este cel care l-a adus la Rapid
Nu e vorba, salariu bun și ăla, aproape triplu față de ce are la Unirea Tricolor. Însă infim pe lângă ce putea avea. Dar cum mărturisea însuși Bogdan, „omul sărac n-are încredere în bogăția care vine așa, pe nepusă masă”. Norocul Rapidului! Pentru că a câștigat un monstru sacru în istoria de legendă pe care a construit-o în aproape un secol. Numai că semnătura a venit pe promisiune: „trebuie să faci întâi milităria, apoi și slujba e sigură”. O poveste romantică pentru fotbalul românesc, dar una cât se poate de reală și cât se poate de interesantă. Ionică Bogdan s-a gândit la viitor și a fost de bună credință, atunci când avea în față un contract din care săreau zerourile mai ceva ca bulele din jacuzzi.
