IN MEMORIAM | Fostul rugbyst rapidist Sorin Stanciu a fost răpus de COVID-19

Una dintre cele mai simpatice figuri din lumea rugby-ului românesc, Sorin Stanciu, a fost răpus, la numai 53 de ani, de COVID-19. În ultima perioadă, Sorin era șoferul atașatului militar la Statelor Unite la București, fiind angajat al Ambasadei. Primii pași în sport ai lui Sorin Stanciu au fost, în copilărie, la fotbal, la clubul Rapid, club căruia avea să-i fie fidel până în ultima clipă. Apoi a călcat pe urmele tatălui său, „nea Fane”, cunoscut jucător al echipei de rugby din Giulești. Fotbalul practicat în copilărie l-a ajutat pe Sorin să devină un specialist al loviturilor cu piciorul, fiind astfel printre principalii marcatori ai echipelor din care a făcut parte.

Sorin Stanciu, campion la juniori cu Locomotiva, a trecut la Rapid

La juniori, Sorin a jucat la CSS Locomotiva cu care a devenit campion național în 1986 și vicecampion național în 1987. De asemenea, a fost component la lotului național de juniori.

Campion național de juniori cu CSS Locomotiva, în 1986 Foto: Facebook

Imediat după terminarea junioratului a trecut la Rapid, echipă alături de care a jucat atât în prima ligă cât și în a doua până în 1995.

În 1989, cu echipa Rapid, la un meci de baraj cu Sportul Studențesc Foto: Facebook

Din acel an s-a transferat la Sportul Studențesc, formație cu care a promovat în prima ligă în anul 2000. Sorin Stanciu a jucat un sezon și în Statele Unite pentru RC Charlotte.

Cu echipa Sportul Studențesc în 1995 Foto: Facebook

Foarte apreciat de americani

Începând din 2002, alături de alți colegi de echipă, Sorin a lucrat la serviciul de securitate diplomatică al Ambasadei Statelor Unite, acolo unde era  foarte apreciat. În ultima perioadă ani a fost însoțitorul atașatului militar a SUA la București. Era într-o condiție fizică bună, fără alte afecțiuni, însă a fost răpus de COVID-19 după mai multe săptămâni de luptă. Sorin era mereu sufletul petrecerilor, mereu pus pe glume, de multe ori chiar și în teren. A fost un tip sufletist care avea o vorbă bună pentru toți cei din jur.  Prezența lui le va lipsi tuturor celor care l-au cunoscut. Vor rămâne pentru totdeauna povestirile despre poantele lui și aventurile spuse de el cu un șarm inegalabil.

 Dumnezeu să-l odihnească!

Alături de colegii de la serviciul de securitate diplomatică al Ambasadei SUA Foto: Facebook

În deplasare cu Sportul Studențesc Foto: Faccebook

Sorin, într-o apariție episodică în La Fierbinți Foto: Facebook

Articol din Rugby 100% din anul 2000 Foto: Rugby 100%

Sursa: newsweek.ro

Pentru cei care vor să-și ia rămas bun, pe 13 aprilie va fi o ceremonie religioasă în jur de 12:30 la biserica de pe strada Cerceluș, zona Baba Novac, după aceea la cimitir in Copăceni. Evident, TREBUIE SĂ VĂ ASIGURAȚI că respectați protocolul sanitar.

Vasile Șiman îl atacă dur pe Victor Angelescu. Ce a spus despre George Copos

ProSport prezintă un atac extrem de dur. Fostul patron al Sportului Stundeţesc, Vasile Şiman, îl face praf pe Victor Angelescu, tânărul finanţator al celor de la FCRB, echipa antrenată de Daniel Pancu în Liga 3. Acesta i-a cerut lui Victor Angelescu să nu mai spună că a jucat la echipa din Regie şi spune că noul finanţator din Giulești nu se poate compara cu naşul său, George Copos. „Nu are nicio treabă cu Sportul Studenţesc. Nu a jucat niciodată la noi. A trecut o lună şi ceva pe la antrenamente. L-am sfătuit să nu mai vorbească de Sportul, că e mort şi îngropat. E lipsă de respect faţă de el să vorbească aşa ceva. Eu zic că Rapidul nu a înviat încă. Să fim serioşi! Ei nici nu-i pot lega şireturile lui George Copos, George chiar a reprezentat ceva în fotbal”, a spus Şiman, pentru Gazeta Sporturilor, citată de ProSport.

ProSport reamintește declarațiile lui Angelescu

În trecut, Victor Angelescu a şi declarat că a dorit să preia brandul Sportul Studenţesc şi să pună echipa pe picioare. „Am ţinut cu Sportul Studenţesc, dar din păcate clubul nu mai există. Este trist. M-am gândit prima dată la Sportul, am avut o discţuie cu mai multe persoane. Este o situaţie foarte complicată acolo, nu cred că se poate reînvia. M-am gândit prima dată la ei. Apoi m-am orientat către Sportul Snagov. Era prima dată când am avut legătură cu fotbalul. În acel moment Rapidul avea probleme juridice, era complicat. Apoi m-a convins Daniel Niculae. Acum sunt aici„, conform ProSport.

Vasile Șiman este omul care a patronat ani de-a rândul Sportul Studențesc. Echipă de a cărei sfârșit este și responsabil. În același timp, CV-ul lui Victor Angelescu în fotbalul românesc este extrem de subțire, dar și fără pete. Nici nu ar avea, până acum, de unde să apară acestea.

Poveste de suporter! Lupul singuratic al Sportului Studenţesc

Despre Sportul Studenţesc nu s-au mai auzit prea multe în ultimii ani. Asta pentru că echipa înfiinţată în 1916 se zbate, precum Rapid, ca să nu dispară. Şi joacă în liga a 4-a Bucureşti. În sezonul trecut a prins puţin cheag şi s-a luptat cu Progresul Spartac, AS Progresul, Termo şi Regal Sport pentru promovare. În stagiunea 2017-2018, Sportul Studenţesc va fi una dintre adversarele Rapidului. Şi nici nu concepem să batem această echipă tur retur! Doar că materialul de faţă nu este despre echipă. Ci despre cei din spatele gardurilor care separă terenul de tribune. De fapt despre… cel!

Pe urmele Lupului Singuratic de la Unirea Urziceni

Pentru că Marius Valentin Mitroi este ultimul mohican. Cel din urmă suporter care mai merge la meciurile Sportului Studenţesc. Fireşte, vă amintiţi de Lupul Singuratic, cel care făcea galerie Unirii Urziceni. Unicul! Indiferent dacă în liga a 5-a sau în Liga Campionilor. Cel care alături de Epamminonda Nicu a ridicat Unirea şi apoi a văzut cum istoria ei este înnăbuşită. Definitiv. Sportul încă respiră, chiar dacă rar a fost un club cu valenţe de echipă puternică. Pentru Marius nu contează, el vine cu acelaşi drag şi în liga a 4-a. Şi pentru că este păcat să mai înşirăm noi vorbe pe aici, îi dăm cuvântul. Pentru că omul are, într-adevăr, câteva poveşti superbe pe care vrea să le împartă şi cu rapidiştii. Vecinii de cartier ai Sportului Studeneţsc.

Deplasări singur la Alexandria sau Câmpina

Marius Mitroi ţine cu Sportul din 1985-1986, de când echipa se bătea la titlu cu steaua şi Dinamo. Cu toate acestea, nu l-a deranjat nici faptul că în liga a 4-a a trebuit să îşi ia concediu pentru meciurile de acasă. Fiindcă ele se jucau numai vinerea şi nu în weekend, precum partidele din deplasare. Şi nu în Regie, ca odinioară, ci fie în Agronomie, Ion Ţiriac sau Energoutilaj. „În 1985-1986, când Sportul Studenţesc se bătea la titlu cu steaua şi dinamo, dar juca şi în Cupa UEFA, eu eram în clasa 1. La meciuri am început să merg abia prin 1994, iar mai des din 1996. Fiindcă un sezon se mutase la Târgu Jiu… Făcusem şi un banner cu Militari Boys, iar în depalsări devenisem nelipsit. Mergeam cu un autocar închiriat de şeful galeriei. Treptat, ei au renunţat la echipă. Am fost şi singur cu trenul la Alexandria, Câmpina, Buzău sau Piteşi!”

Sportul Studenţesc, drog de Paşte

Patima cu care Marius Mitroi iubeşte Sportul Studenţesc nu se rezumă la atât. Fiindcă urmează o istorisire şi mai interesantă legată de alb-negri. „În sâmbăta Paştelui, pe 22 aprilie 2006, am plecat la ţară, dar m-am întors pentru Sportul. Taică-meu este împotriva fotbalului, nu îl suportă! Nu m-a lăsat să merg la meci, dar am coborât cu fratele meu la un teren de fotbal unde jucau prietenii lui în liga a 5-a, m-am urcat într-un autobuz şi m-am întors la Bucureşti. Sportul se bătea la titlu, avea meci cu Pandurii în Regie, nu rezistam fără să îi văd atunci! Efectiv plângeam dacă nu mergeam la meci! Am luat ultimul microbuz apoi spre Teleorman, m-a aşteptat fratele meu şi m-a dus cu maşina până în satul bunicilor, unde era toată familia”, povesteşte cu un patos de nedescris Marius. Dar şirul cu amintiri nu se rupe, fiindcă mai vine una la rând. Cel puţin la fel de frumoasă.

S-a spart ţeava fictivă

Uneori nu te poţi învoi de la locul de muncă după bunul plac. Decât dacă ai o problemă urgentă, unanim acceptată ca atare mai ales de superiori. Marius Mitroi trebuia să vadă… Sportul jucând! Numai că nu putea folosi un astfel de motiv drept unul valid pentru a lipsi de la muncă aşa că a ieşit ce ne spune el: „M-am învoit de la serviciu şi i-am zis şefului că mi s-a spart o ţeavă la baie. Dar eu am plecat în Popeşti Leordeni, pentru că Sportul avea meci! Eram în liga a doua în acel moment”. Marius îl detestă pe Vasile Şiman pentru că a adus clubul în această situaţie critică, dar se bucură că alături vin, pentru a pune umărul la ascensiune, nume grele din istoria Sportului: Stelian Stancu şi Gigel Bucur, dar se speră şi la Ionuţ Mazilu. Un gest frumos din partea unor oameni care au ajuns în fotbalul mare datorită Sportului Studenţesc!

Foto: libertatea.ro

ANALIZĂ / Ce urmează pentru Rapid în L4

Campionatul ligii a 5-a se va relua curând. Calendaristic, în mai puţin de o lună. Rapid este lider şi principala favorită la terminarea pe primul loc în seria a doua. Conform regulamentului, din fiecare serie vor promova primele două clasate, aşa că noi ne-am decis să facem un pas mai departe. Să facem o primă analiză a ceea ce ar putea-o aştepta pe Rapid cu un eşalon mai sus. Sigur, imprevizibilitatea în care se scaldă fotbalul românesc în general, şi cel amator în special, dă o notă importantă de relativitate acestei analize. Totuşi, pornim de la câteva reguli care acum stau în picioare şi care ne ajută se ne creem o idee.

O echipă exclusă, au rămas 15 în L4

În liga a 4-a, în prezent, sunt 15 echipe. După ce Frăţia a fost exclusă din competiţie. Teoretic, retrogradează ultimele două şi vor promova patru în loc. Regulamentul este destul de ambiguu. Cum mai sunt 15 echipe, probabil mai este nevoie doar de o retrogradată, aceasta urmând a fi, probabil, Romprim. Care are numai un punct în 16 meciuri. Pe acest principiu, având în vedere că patru vor promova, se înţelege că liga a 4-a Bucureşti va avea la anul 18 echipe. Cu două mai mult decât în acest sezon. Numai că mai există o necunoscută în ecuaţie. Locul 1! Promovarea din liga a 4-a spre liga a 3-a nu se face direct, ci în urma unor meciuri de baraj.

Progresul 1944 Spartac, favorită certă la promovare

Campioanele judeţe sau municipală, cum e unicul caz al Bucureştiului, joacă meci de baraj între ele, iar numărul promovatelor comparativ cu al acestora se înjumătăţeşte. Anul trecut, AS Progresul Bucureşti a pierdut barajul cu Arsenal Malu şi a rămas în L4. Anul acesta, lider detaşat este Progresul 1944 Spartac. Iar unicul semn de întrebare rămâne ce se va întâmpla în cazul promovării în L3. Pentru că vor rămâne 17 echipe, după procesul de retrogradare-promovare, probabil că cea mai la îndemână soluţie va fi păstrarea Romprim în L4. Cu alte cuvinte, exceptând Frăţia, nimeni nu ar pleca din actualul ţintar al ligii a 4-a Bucureşti. Şi cam atât cu introducerea, să trecem acum la chestiuni concrete, ce privesc direct Rapidul.

Rapid va avea derby-uri cu Sportul şi Venus

Cel mai important factor al promovării l-ar reprezenta reaprinderea unor derby-uri de mare tradiţie. Dacă în ceea ce priveşte Progresul situaţia este mai complicată, întrucât sunt trei echipe ce poartă acest nume în liga a 4-a Bucureşti, în alte două privinţe. Sportul Stedenţesc şi Venus Bucureşti joacă în liga a 4-a. Sigur, în ceea ce priveşte Sportul, nu s-a putut spune vreodată că este o rivală a Rapidului din punct de vedere al aspiraţiilor sportive. Însă vecinătatea de cartier şi tradiţia istorică a transformat această confruntare într-una savuroasă în istoria fotbalului românesc. Cu destule momente memorabile. Cu Venus situaţia e total diferită. Marea rivală bucureşteană a Rapidului din perioada interbelică a fost resuscitată recent după decenii de absenţă fizică.

Progresul are trei echipe!

Venus, în noul format, a susţinut deja două partide cu Rapid. Una amicală şi una oficială, ambele la nivel de juniori ai Rapidului. Şi al căror rezultate au fost falsificate pe model nord-coreean de reprezentanţei echipei care joacă pe un tăpşan din Dămăroaia. Nu e nimic, noi am redat totul cum s-a petrecut. Ideea e alta. Un Rapid – Sportul sau un Rapid – Venus, jucate la anul pe Giuleşti ar putea însemna enorm în anevoiosul drum pe care Rapid l-a pornit în toamna lui 2016 spre revenirea la gloriei sfărâmate de nişte incompetenţi. Sunt doar două exemple. Practic, Rapid ar putea juca în 2017-2018 cel puţin opt meciuri cu Progresul, Sportul şi Venus. Asta dacă Progresul Spartac 1944 va promova. Altfel ele ar putea fi zece! Câte două cu fiecare dintre cele mai sus menţionate, dar şi cu AS Progresul Bucureşti şi CS Progresul 2005.

AS Tricolor, un caz aparte! De ce? Citeşte în continuare

Alţi adversari? Restul numelor nu spun mare lucru la nivel înalt, însă unele sunt destul de cunoscute în folclorul fotbalistic bucureştean. Ne gândim aici la Electroaparataj, echipă fruntaşă an de an sau Metaloglobus II, satelitul echipei care din vară va juca în liga a 2-a! Restul numelor nu prea are rost să-l înşirăm. Poate cu excepţia AS Tricolor, formaţie care este, într-un fel, continuatoarea altei echipe importante din perioada interbelică: Unirea Tricolor. Pe sigla AS Tricolor apare ca an al înfiinţării 1914. Şi, într-adevăr, Unirea Tricolor a luat fiinţă în 1926 ca urmare a fuziunii dintre Tricolor Bucureşti (1914) şi Unirea Bucureşti (1924). Iar dacă mai punem la socoteală că pe teren pentru AS Tricolor apar Cătălin Munteanu şi Ovidiu Burcă, putem spune că duelul va fi unul cel puţin interesant în sezonul ce va veni.

Ce trebuie să facă Rapid!

Sigur, pentru a fi acolo la un nivel la fel de bun precum ne prezentăm în liga a 5-a, Rapid va avea nevoie de o infuzie de experienţă în lot. De aducerea unor jucători experimentaţi, obişnuiţi cu şmecheria specifică fotbalului mic, care să pună serios umărul la ascensiunea fără greşeală spre liga a 3-a. Cu atât mai mult cu cât unul dintre principalele atuuri ale jucătorilor lui Mihai Iosif, stadionul Giuleşti, s-ar putea să nu mai fie accesibil în curând. Aşa că e nevoie să ne mişcăm repede şi să privim optimişti spre viitor! Rapid are un drum greu de parcurs. Acesta va fi pavat cu multe obstacole, dar şi cu satisfacţii uriaşe la final. Nu are cum să fie altfel. Când retrăieşti dueluri istorice la nivelul ligii a 4-a, nu ai cum să nu prinzi aripi. Şi când ştii că poţi ridica iar Rapid la nivelul la care a fost, în mod cert şi Universul va fi colorat în vişiniu. Rapid trăieşte!

 

Unde se duc echipele când se duc?

Drama care strangulează tot mai tare fotbalul românesc nu mai e ceva nou. Nici măcar nu ne mai mişcă atât de mult. Pentru că deja ne-am obişnuit… Mai ales noi rapidiştii am simţit din plin loviturile din ultimii cinci ani. Când situaţia financiară precară din fotbalul ăsta de doi lei ne-a dat lovitură după lovitură. Totul culminând cu falimentul din 2016 şi restartul din liga a 5-a. Eşalon în care Rapid nu mai jucase vreodată în întreaga ei existenţă! În sfârşit, situaţia actuală a echipei noastre o ştiţi. În fond o bună parte a materialelor de pe 1923.ro nu au fost altceva decât documentarii legate de ceea ce se întâmplă cu Rapid. Acest material se extinde puţin, pentru că nu are aşa mare legătură cu Rapid în aparenţă.

Titlul câştigat de Rapid în 1999, punct de pornire

Dar de fapt porneşte de la Rapid, iar detaliile sale evidenţiază şi mai clar de ce Rapid a ajuns unde a ajuns. Daniel Niculae, campion cu Rapid în 2003 şi cu Astra în 2016 a postat pe pagina personală de Facebook un apel disperat către salvarea fotbalului românesc. Un fotbal măcinat de lipsuri financiare, asta în ciuda faptului că din drepturile TV se câştigă bani frumoşi. Încă! Fiindcă nu e exclus ca într-un viitor chiar apropiat aceste surse de finanţare să fie sistate. În sfârşit, în postarea lui Nico apare şi clasamentul de la finalul sezonului 1998-1999. Unul la finalul căruia Rapid a devenit campioană după 32 de ani de pauză. Cu record naţional de puncte, 89! Niculae era atunci doar un junior aspirant la glorie. Pe care a obţinut-o patru ani mai târziu. Revenim. Ideea nu este performanţa Rapidului, ci clasamentul în sine. Clasament care relevă un adevăr dureros.

Echipele din Bucureşti sunt la un pas de implozie

Dintre toate echipele de acolo, numai trei mai sunt în Liga 1! În primul rând, vorbim despre steaua, devenită aproape ireversibil fcsb. Prin decizii judecătoreşti, nu aşa. Deci steaua, care nu mai e steaua. Dinamo rămâne încă. Dar totul este relativ, pentru că ia amploare şi acolo conflictul dintre fostul acţionar majoritar, Nicolae Badea şi actualul patron, Ionuţ Negoiţă. Iar ca procesul de dezbinare să fie şi mai evident în acest caz, CS Dinamo are chiar echipă de fotbal în liga a 5-a. Da, da, a făcut 1-1 cu Rapid în toamnă! În fine, nu le plângem noi de grijă celor două. Vă asigurăm că derby-uri cu Petrolul, U Craiova sau chiar Ripensia, dacă ascensiunea timişorenilor continuă, ar fi mult, mult, mai interesante decât cu cele două hidre al căror proces de autodistrugere a pornit. Bun, al treilea club este tocmai Astra. Dintre cele care jucau în 1999 în Liga 1.

Astra a supravieţuit, dar a luat doi ani pauză

Doar că atunci era Astra Ploieşti, nu Astra Giurgiu, cum e numită campioana en-titră a României în prezent. Nu ar fi însă asta problema. Pentru că o asemenea schimbare poate funcţiona precum o franciză americană din NBA. O echipă de baschet care nu îşi va schimba vreodată denumirea, ci doar oraşul în care activează. Doar că în cei 18 ani scurşi, aceasta nu e unica schimbare prin care Astra a trecut. Nici vorbă! În 2005, Astra a fuzionat cu… Petrolul! A rezultat CSM Ploieşti care ulterior s-a retransformat în unicul Petrolul. Cu Astra ce s-a întâmplat? A fost reactivată de Ioan Neculaie în 2007, după doi ani de pauză aşadar, sub numele de FC Ploieşti. Direct în liga a doua! Promovarea a venit la finalul a două stagiuni, iar o dată revenită în Liga 1, alb-nregrii s-au numit iar Astra. Nu ştiaţi despre asta, aşa-i?!

FC Argeş, susţinută doar de suporteri

Bine, Astra nu a fost însă vreodată o echipă extrem de iubită. Cu toate că originile ei datează din… 1921! Poate pentru faptul că până în 1998 nu a jucat vreodată în Liga 1, simpatizanţii nu s-au îngrămădit. Cu atât mai mult cu cât jupân în Ploieşti era, de departe, Petrolul. Astra a terminat atunci, în 1999, pe locul 10. Nici prea prea, nici foarte foarte. Imediat sub trioul bucureştean se clasa atunci FC Argeş. Echipa marelui Nicolae Dobrin s-a desfiinţat în 2013, după ani de agonie. Un an a trecut  până când suporterii au decis să reînfiinţeze clubul la nivelul ligii a 4-a. O iniţiativă lăudabilă, dar care nu poate avea, momentan, rezultatele dorite. Cert e că un club uriaş al fotbalului românesc zace în agonie prin ligile inferioare… Altele însă nu au măcar acest noroc. Şi vorbim acum despre FCM Bacău, pentru a completa cvintetul fruntaş din vara lui 1999.

FCM Bacău a dispărut de tot

De fapt, fosta FCM Bacău. Fiindcă acest club nu mai există de fapt de vreo cinci ani! Neavând o popularitate comparabilă cu a lui FC Argeş sau măcar o istorie la fel de glorioasă, clubul fanion al Moldovei a căzut în anonimat după ce Dumitru Sechelariu a pierdut al treilea mandat consecutiv la Primăria Bacău, în 2004. Coincidenţă sau nu… Chiar dacă s-a susţinut în numeroase rânduri că în echipa moldavă s-au băgat mai mult bani privaţi decât publici… În fine, SC Bacău a fost o tentativă de a menţine spiritul fotbalului băcăuan sus. Şi chiar această echipă a avut sezoane decente în liga a doua, acolo unde i-a creat mari probleme inclusiv Rapidului în play-off. În 2016 însă, la scurt timp după ce Primăria anunţa intenţia de a prelua cumva istoria FCM Bacău, clubul a fost retrogradat în liga a 3-a din motive financiare. Iar o penalizare uriaşă la nivel de puncte o transformă pe CS în victimă sigură în drumul spre liga a 4-a. Eşalon în care prima echipă a Bacăului nu a jucat vreodată!

Foresta Suceava, un club cameleonic

Primul nume care este, aşadar, pentru moment, dispărut de pe harta fotbalului românesc. Pentru a mai anima puţin analiza ne vom îndrepta atenţia către echipele care joacă în liga a 2-a. Dintre cele 18 care au luat parte la acel sezon, evident. Sigur, prezenţa lor aici este doar o conjunctură, multe sprijinindu-se cu nădejde de un butoi cu pulbere. Iar dacă ne gândim mai bine, ne dăm seama că efectiv sunt doar două echipe în această situaţie: Foresta Suceava şi Olimpia Satu Mare. Cu o istorie un pic controversată, Foresta Suceava este doar parţial Foresta Fălticeni care evolua atunci în Liga 1. Pentru că actualul club este doar o rebrănduire a Rapid CFR Suceava. Club alb-vişiniu, spre deosebire de tradiţionalul galben-verde al Forestei. O continuitate există, însă una destul de întortocheată. Totuşi, Foresta nu este un club cu o istorie atât de bogată încât să necesite săpături asupra statutului.

Olimpia e fruntaşă! Joacă în liga a doua…

Club cu o istorie modestă, dar care s-a înfiinţat în 1921, Olimpia Satu Mare a participat o singură dată în Liga 1 după Revoluţie. Tocmai în sezonul 1998-1999, când a ocupat ultimul loc cu numai 13 puncte. Echipa fanion a judeţului s-a luptat de-a lungul timpului prin ligile inferioare, adesea în a treia. În funcţie de situaţia financiară în care clubul se afla. Acum, Olimpia se află în liga a doua, luptând pentru o promovare care poate fi obţinută mult mai uşor în această perioadă. Prezentându-vă cele două divizionare secunde, acum reluăm cursul descrescător conform cu clasamentul pentru a vă prezenta celelalte cluburi din acea stagiune. FC Naţional, fostul şi actuala Progresul Bucureşti, joacă de ani mulţi în liga a 4-a din Bucureşti. Iar lucrurile nu par să se îmbunătăţească nici în viitorul apropiat. Înaintea acestui club însă e Oţelul Galaţi.

rapid - petrolul

Oţelul, prăduită. Petrolul şi Ceahlăul s-au restartat

Asemenea Rapidului, moldovenii au fost falimentaţi. Asta în ciuda faptului că în 2011 au câştigat aproximativ 15 milioane de euro din participarea Ligii Campionilor! Acum, echipa a fost restartată de suporteri din liga a 4-a şi, se pare, că lucrurile merg spre bine. Tot din liga a 4-a şi-a dat restart şi Petrolul Ploieşti, după ce anul trecut echipa a jucat în prima ligă! Din nou faliment, probleme financiare şi aşa mai departe. Echipă care, aşa cum am explicat şi mai sus, provine, de fapt, din Astra Ploieşti. Dar care, prin absorbirea fostei rivale locale a asigurat continuitatea pe care se străduieşte, la fel ca Rapid, să o menţină şi acum. La Ceahlăul lucrurile sunt şi mai triste. Nemţenii au jucat anul trecut în liga a 2-a, de unde s-au retras însă din cauza situaţiei financiare dezastruoase. Formaţia s-a înscris în 2016 în liga a 5-a Neamţ, sub numele de CSM Ceahlăul Piatra Neamţ.

Farul şi Gloria sunt tot la judeţeană

Gloria Bistriţa a fost una dintre cele mai constante prezenţe în Liga 1 până în 2013. Cu o escală de un sezon, 2011-2012, în divizia secundă. Doar din cauze financiare însă. Apoi, totul a luat-o la vale. Gloria a mers din rău în mai rău, iar în 2014 a ajuns în liga a 3-a. Pentru ca un an mai târziu să se pună lacăt pe club. Totuşi, un restart s-a dat în liga a 5-a, sub numele de Academia Gloria Bistriţa. Care, în acest moment, se află în liga a 4-a. Tot în liga a 4-a e şi Farul. Datorită suporterilor, pentru că echipa a dispărut din considerente financiare direct din liga a doua în vara lui 2016. An în care şi Rapid a avut mult de suferit. Din nou Rapid… Tranziţia se face către o echipă care are un traseu total diferit faţă de restul enumerate mai sus.

Abuzul de la Craiova

Practic, Universitatea Craiova nu are, în acest moment, egal în fotbalul românesc. Echipa lui Adrian Mititelu a fost exclusă abuziv din fotbalul românesc, iar locul i-a fost luat de CS Universitatea Craiova. Un club înfiinţat direct în liga a doua! Atenţie! Cei care susţin că AFC Rapid este acelaşi lucru cu CS Universitatea Craiova ar trebui să ştie că din AFC Rapid s-a născut falimentarul FC Rapid SA, în timp ce oltenii au primit loc direct în liga a doua, în acelaşi an în care acolo a jucat şi FC Universitatea Craiova. Echipa lui Adrian Mititelu, retrasă ulterior din motive financiare. Practic, în acest moment, Universitatea Craiova este singura alături de FCM Bacău ce nu mai evoluează în vreo competiţie FRF sau AJF!

În Oneşti nu mai există echipă de fotbal

O poveste aparte are şi FC Oneşti. Un club micuţ, care a vieţuit doar un deceniu, între 1994 şi 2004, a fost un FC Vaslui în miniatură. Doar că oneştenii nu au mai avut continuatoare şi s-au pierdut definitiv în negura istoriei. Şi mai adânc după decesul părintelui spiritual al acestui club, Nicolae Puiu. Nu a jucat prea mult în primul eşalon, dar a fost capabilă să umple de multe ori cochetul teren propriu. Este singurul club din acel sezon care, aproape sigur, nu va mai fi resuscitat vreodată. Judecând după faptul că au trecut 13 ani deja de la dispariţia sa definitivă. Mai şocant este că nici măcar nu există vreo echipă din Oneşti afiliată, în acest moment, în primele cinci ligi! Am vorbit despre 16 dintre cele 18 echipe, aşa că mai avem două. CSM Reşiţa s-a perindat până recent tot în liga a doua, însă o rocadă specifică fotbalului românesc a dus-o în liga a treia. Sub numele de CSM Şcolar Reşiţa.

Căile întortocheate de la Reşiţa

Totul după ce în 2013, Damila Măciuca, echipă din Vâlcea (!!!) s-a mutat în Banat şi a dat naştere Metalului Reşiţa. Echipă care joacă acum în liga a doua în judeţul… Ilfov! În fine, ultima, dar nu cea din urmă, Universitatea Cluj. Un club recunoscut mai mult pentru ataşamentul suporterilor decât pentru performanţe, aceştia şi-au dat restart din liga a 4-a. După ce au avut o situaţie sinusoidală asemănătoare cu cea a Rapidului în ultimii ani. Cu toate că nici măcar nu se numeşte oficial Universitatea Cluj, ci ACSF Alb-Negru al Studenţilor Clujeni, are sprijinul total al suporterilor, dar şi a unor foşti jucători emblematici. Cu acestea fiind spuse, vom face un recensământ al celor 18 cluburi care în 1998-1999 jucau în Liga 1, pe care Rapid a jucat-o la pas. Pentru a vedea care este situaţia actuală a lor, pe baza materialului defalcat mai sus. Concluziile, vă spunem de pe acum, sunt extrem de triste!

Şapte echipe în liga a 4-a, două în a V-a, trei au dispărut!

Liga 1: Dinamo, steaua, Astra

Liga II: Olimpia Satu Mare, Foresta Suceava

Liga III: CSM Reşiţa

Liga IV: FC Argeş, Oţelul Galaţi, Progresul, Petrolul Ploieşti, Gloria Bistriţa, Farul Constanţa, Universitatea Cluj

Liga V: Rapid, Ceahlăul

Neafiliate: FCM Bacău, Universitatea Craiova, FC Oneşti

poli

Înlocuitori din Chiajna, Voluntari, Recaş sau Ovidiu

Aşadar, cele mai multe dintre acele cluburi joacă în liga a… 4-a!!!!! Dar cine joacă în Liga 1?! Ei bine, o fac Concordia Chiajna, FC Voluntari, FC Botoşani, CS Universitatea Craiova, ASA Târgu Mureş sau CSMS Iaşi. Ultimele două, nu vă lăsaţi înşelaţi, sunt tot echipe hibrid. Iar toate, fără excepţie au legături mai mici, dar mai des mai mari, cu autorităţile locale. Singurele echipe cu nume onorabil din Liga 1, faţă de acum 18 ani sunt CFR Cluj, Pandurii Târgu Jiu şi Gaz Metan Mediaş. Ultimele două şi ele în colaps financiar. Iar Viitorul Ovidiu este unicul proiect cu adevărat interesant într-o lume în care fotbalul românesc este măcelărit perpetuu. Ştim, am scris despre meciurile disacutabile în care a fost implicată echipa lui Gheorghe Hagi de-a lungul timpului. Şi rămânem la aceeaşi părere, mai ales când e vorba despre fcsb. Dar nu putem, în acelaşi timp, sublinia ideea că Viitorul este un club care face şi bine fotbalului românesc.

Pomelnicul continuă: Venus, Sportul, UTA, Braşov, Oradea, Baia Mare, Ripensia…

Bun, în rest ce mai avem? ACS Poli Timişoara. Care e de fapt ACS Recaş, nu originalul care s-a pierdut în negura ligii a patra bucureştene înainte ca Marian Iancu să preia continuitatea care ulterior s-a pierdut de asemenea în dosare de insolvenţă şi birocraţie stufoasă românească. Atât mai avem! Să nu mai amintim de alte cluburi care se zbat… Venus şi Sportul în liga a 4-a. FC Vaslui, cu o istorie scurtă, dar foarte prolifică şi frumoasă, altă dispărută. La fel ca şi Bihor Oradea sau FC Baia Mare. UTA se chinuie să revină după ce în urma unui restart asemănător Rapidului, Oţelului, Petrolului, Farului sau Ceahlăului a ajuns să lupte pentru promovare în Liga 1. Nu se ştie însă dacă mişcarea va ieşi… FC Braşov se zbate şi ea groaznic. Ripensia se chinuie să urce în topul fotbalului românesc după o pauză de vreo 70 de ani. Pe Poli Timişoara o ţin în viaţă suporterii. Iar noi ne întrebăm… Încotro? Ce urmează? Cine este vinovat?

Timioşara, ţinută în viaţă de suporteri. De noi depinde!

Sunt multe întrebări, însă în primul rând trebuie să ne uităm în curtea noastră. Fiindcă dincolo de orice vină, primii care ar trebui să ne asumăm totul suntem noi, suporterii! Oamenii care putem renaşte fenomenul. Nu e suficient să fie câteva sute de nebuni care să spere. Rapidul poate strânge mii! Şi mult peste 5000! V-aţi săturat să vedeţi Chiajna, Voluntari, Ovidiu, ACS, CSU, CSF, NCSF în Liga 1? Păi hai să ducem noi Rapid în Liga 1! Cei care trebuie vor duce Petrolul, alţii Ripensia. Universitatea Cluj are susţinătorii , iar pe Adrian Mititelu ne bazăm că îşi va găsi dreptatea în justiţie. Am uitat pe cineva? Sigur, sunt multe echipe, şi fiecare are destinul lui. Ascultaţi-l pe Nico şi hai să salvăm fotbalul românesc. Dar mai întâi de toate, să salvăm Rapidul! Că noi îl salvăm! Iar Ioniţă şi Bărbălău v-au transmis deja LIVE pe 1923.ro că vă aşteaptă în număr cât mai mare la meciurile din retur! Hai, se poate! RAPID TRĂIEŞTE!