Primele poze apărute cu Octavian Ursescu în tricoul echipei mari a Rapidului au o istorie aparte. Ele au fost postate pe contul de Facebook al fundaşului central alături de una cu Sergio Ramos. Pentru a evidenţia o oarecare asemănare în gesturi. „Sergio Ramos este idolul meu. Are o determinare deosebită, agresivitate. E muncitor, nu prea tehnic. Aşa mă consider şi eu. Mi-ar plăcea să ajung la valoarea lui. Motto-ul meu favorit este: Munceşte până când idolii tăi îţi vor ajunge rivali. Mi-aş dori ca într-o bună zi să ajung la valoarea lui şi poate chiar să-l cunosc”, mărturiseşte Octavian pentru 1923.ro.
Octavian Ursescu, punct fix în centrul defensivei
Cum însă drumul până acolo este extrem de lung, preferăm să ne concentrăm pe ceea ce a realizat până acum Octavian Ursescu. Încet, dar sigur, acesta a devenit un punct fix în primul unsprezece gândit de Mihai Iosif. Indiferent dacă a jucat alături de Stoian, Cocu sau Costache, din centrul defensivei pare să fie cel mai sigur pe titularizare. Fundaşul central îşi va sărbători majoratul peste mai puţin de două săptămâni. Mai exact, pe 24 octombrie. Aşadar, are numai 17 ani. Pe Giuleşti însă a fost, prima dată, la… doi ani şi jumătate!
A fost pe Giuleşti la 2 ani jumate!
Un eveniment extrem de rar întâlnit. Dar care în cazul lui Ursescu depăşeşte orice paradox. De ce? Păi îl lăsăm chiar pe el să povestească: „Sunt rapidist de mic. Mai am un frate, mai mare, rapidist şi el. Datorită lui am luat acest microb. Pentru că părinţii noştri sunt stelişti! Totuşi, surprinzător, ei m-au dus prima dată pe Giuleşti. Aveam doi ani şi jumătate. Ţin minte că am stat la peluza sud. De atunci rar am lipsit de pe stadion. Asta poate şi pentru că stăm în Crângaşi, la cinci minute de Giuleşti”. Aşadar îşi aminteşte şi locul în care a stat şi a fost duşi de părinţii săi care nici măcar nu ţin cu Rapid!
La Rapid de la 15 ani
Povestea însă continuă, iar părinţii au un rol hotărâtor în dezvoltarea actualului număr 6 de la Rapid. Tavi Ursescu nu a jucat însă de la început la Rapid. Ba dimpotrivă, a ajuns în Giuleşti abia în 2013. Când avea, deja, 15 ani. „Tata m-a dus, când aveam 9 ani, la Sportul. Pentru că acolo şi-a exercitat şi el scurta carieră de sportiv. Şi pentru că m-am rugat eu de el să mă dea la fotbal. Jucam fundaş dreapta, pe aceeaşi bandă cu Andrei Dovleac, în acea vreme. Apoi, în 2013, când Sportul Studenţesc a dat faliment, am ales să vin la Rapid. A fost o decizie extrem de inspirată!”, explică Ursescu pentru 1923.ro.
Reprofilat de Silvian Dobre
Doar că sosirea la echipa de lângă Podul Grant nu a însemnat doar lapte şi miere. Din contra! Tavi a avut mari dificultăţi la început. Şi nu se ascunde să le expună: „La început nu mi-a fost uşor. Eram mai mult rezervă, nu prea jucam şi, îţi dai seama, nu-mi convenea… Erau momente în care îmi doream să renunţ, dar ambiţia nu m-a lăsat. Vorbeam singur în casă şi îmi spuneam că trebuie să reuşesc. Domn profesor Silvian Dobre a văzut asta şi m-a ajutat dându-mi încredere. Până la urmă lucrurile au intrat în normal, aşa cum îmi doream. De altfel el a şi fost cel care a insistat să fiu reprofilat din fundaş dreapta în fundaş central”. Şi această poveste ne duce, încă o dată, la importanţa pe care părinţii au avut-o şi o au în viaţa fundaşului central de 1.85 metri.
„Ajung fotbalist pentru mama şi tata!”
„Tata m-a încurajat în orice situaţie. El mi-a dat tăria să trec peste momentele dificile. Mai ales cele în care nu jucam. Mama a avut şi ea grijă, mereu, să nu-mi lipsească nimic. Vreau mult de tot, pentru ei, să ajung cât mai sus în fotbal pentru a-i putea răsplăti”. Sunt vorbele unui copil care va deveni curând adult cu acte în regulă. Iar maturitatea de care dă dovadă pare să-i valideze statutul social pe care îl va căpăta. Şi pentru că am bătut monedă pe numărul 6 pe care îl are pe tricou, era firesc să vorbim puţin şi despre modul în care Ursescu a intrat în posesia acestuia.
Joacă cu… două numere pe tricou!
Număr favorit? Nicidecum. Măcar norocos? Nici… Numărul 6 este, pur şi simplu, rodul unei întâmplări. Unei întâmplări care se integrează perfect în atmosfera giuleşteană: „Nu are o semnificaţie aparte. La juniori am jucat şi joc cu numărul 19. Pentru că i-a aparţinut jucătorului pe care eu l-am admirat cel mai mult de la Rapid, Bozovici. La echipa mare însă, setul de echipament pe care l-am primit avea doar până la numărul 18 inclusiv. Aşa că domnul Mihai Iosif a ales pentru mine. Şi fiind fundaş central, mi-a dat 6”. Aşa aflăm şi pe cine mai apreciază Octavian în afara lui Sergio Ramos.
A plâns la meciul retur cu Hamburg
O poveste savuroasă, care îl certifică drept rapidist cu acte în regulă pe Ursescu. Credeaţi că am terminat? Imediat, dar înainte de epilog, vă lăsăm să rememoraţi împreună cu Tavi un moment splendid din istoria Rapidului. „O amintire pe care nu mi-o pot scoate din minte, legată de Rapid, este dubla cu Hamburg din 2006. Ce fericire a fost după ce am bătut cu 2-0 pe Giuleşti! Apoi, la 0-2 pentru nemţi eu plângeam în hohote. Nu puteam concepe că vom rata calificarea. Din fericire a fost 1-3 la final şi lacrimile de tristeţe au devenit de bucurie!” Ursescu avea atunci doar 7 ani. Dar îşi aminteşte perfect acele seri magice. Când AFC Rapid Bucureşti elimina marele Hamburger SV….
