INTERVIU | Retragerea unei legende crescute de Rapid, Cosmin Radu

Cosmin Radu
Cosmin Radu

Cosmin Radu (39 de ani), căpitanul naționalei de polo, s-a retras după 28 de ani petrecuți în sportul cu mingea pe apă. Centrul primei reprezentative și al formației Mladost Zagreb a ales să spună adio sportului care i-a oferit momente unice – precum prezența la JO 2012 sau locul 6 la CM din Montreal – în cel mai frumos mod. A înscris golul prin care echipa sa a câștigat după 13 ani titlul în Croația. 12-11 cu Jug Dubrovnik, în meciul decisiv al finalei. Bucureșteanul format la Rapid a avut astfel un final de carieră așa cum își dorea. După ce specialiștii din sportul cu mingea pe apă l-au considerat ani la rând cel mai bun din lume pe postul său.

Interviu cu Cosmin Radu

Îmi răspunzi acum, când ești aproape de a reveni în România. Mai știi câte călătorii ai avut în total? Dar cel mai greu zbor?
Nu știu de câte ori pe an zbor, nu m-am gândit prea mult la asta, dar cu siguranță undeva peste 10-15 zboruri dus-întors pe an. Au fost mai multe zboruri cu turbulențe unde a fost destul de neplăcut. Dar pot spune că, în afara faptului că am transpirat, alte repercusiuni nu au fost.

Te asteptam in FAN SHOP 1923 cu preturi accesibile si produse EXTRAORDINARE. In plus, LIVRAM RAPID! APASA AICI

Ai trăit la Florența și în Croația. Ce ți-a lipsit cel mai mult de acasă?
7 ani în Florența și 10 în Croația având în vedere că sunt plecat de acasă de atât de mult timp… Nu pot spune că e ceva în mod deosebit ce îmi lipsește, prietenul cel mai bun.

În rest, dintotdeauna am reușit să mă adaptez foarte bine la mediul în care am trăit. Am știut să găsesc lucrurile care mă fac fericit și să nu trăiesc cu gândul în altă parte. Cred că de aceea m-am simțit atât de bine în Florența, Zagreb și Rijeka. Deși, cu siguranță, și oamenii pe care i-am cunoscut și cu care am interacționat au fost un factor extrem de important.

Povestea golului decisiv marcat pentru titlu

Cât de greu a trecut timpul la ultimul penalty marcat, care v-a adus titlul? N-ai avut emoții?
True story: cu câteva secunde înainte ca Fatovic să bată penalty-ul, stăteam și mă gândeam că va rata și apoi voi da eu gol. În momentul în care Marcelic a apărat șutul, pur și simplu am început să râd pentru că am știut că e gata și că vom câștiga. M-am întors către tribună și apoi către banca noastră râzând, iar băieții și-au dat și ei seama și au început să îmi zâmbească. De aceea nu am avut absolut nicio teamă.

CITEȘTE ȘI  Telekomsport | Rapid isi betoneaza apararea | Negocieri avansate cu un jucator de top

Ai ales colțul preferat?
Când vine vorba de alegerea colțului unde vreau să trag, de cele mai multe ori alegeam un colț și trăgeam în altă parte pentru că mă răzgândeam uitându-mă la portar. Nu am ratat prea multe penalty-uri, întotdeauna am avut încredere în mine și am fost convins că voi marca. Așa a fost și de data asta și pot spune că nu cred că există un mod mai frumos de a încheia o carieră decât să ai posibilitatea ca la ultimul șut să dai golul care aduce echipei titlul de campioană.

Te-ai retras cu gol decisiv marcat. Ce sentiment te-a încercat?
Sentimentul e unic, bucurie pură. Sunt extrem de norocos că am avut șansa să îl experimentez pe pielea proprie. În același timp, sunt conștient că fără ceilalți coechipieri nu aș fi ajuns în situația asta, așa că golul nu e marcat doar de mine, ci de toată echipa.

Cosmin Radu: „În Croația sunt bazine aproape în fiecare oraș”

Croația e o forță la nivel mondial în polo, dar și în alte sporturi. Spune-mi ceva despre infrastructura lor, câte bazine au, care e strategia lor în sport?
Nu știu să spun sigur câte bazine sunt, dar sunt aproape în fiecare oraș. Însă polo se joacă pe coastă mai mult și la Zagreb. În partea continentală a Croației nu există echipe profesioniste. Există cultura sportului, iar copiii de mici fac diferite sporturi, nu neapărat pentru a face performanță, ci pentru a face mișcare.

Ceea ce fac ei foarte bine e că au un sistem bine pus la punct, mai ales pentru sporturile de echipă. Și știu să predea noilor generații partea de tehnică necesară pentru a ajunge mari campioni, deși în Croația nu sunt suficienți bani să țină jucătorii cei mai valoroși. De aceea, ei exportă destul de mult, și nu mă refer doar la polo.

Care e cea mai mare realizare a ta, acum, la ora retragerii?
Sincer, am avut multe momente fericite în cariera, am câștigat campionatul în România de patru ori, Cupa Croației de cinci ori, Liga Regională de patru ori și campionatul croat de trei ori. Am ieșit golgheter și MVP atât la nivel de club, cât și la Mondialele din 2011 cu naționala.

Am avut clasări bune la europene (n.r.: locul 4 la CE de la Belgrad 2006) și la mondiale și am avut satisfacția imensă să participăm la Jocurile Olimpice de la Londra. Toate sunt importante pentru mine pentru că sunt rezultatul muncii depuse zi de zi de-a lungul anilor și le prețuiesc poate la fel mult.

CITEȘTE ȘI  UNUL DUPA ALTUL | Inca un transfer bifat | A jucat la FCSB

Unul dintre secretele longevității în bazin a lui Cosmin Radu

Acum 16 ani îmi spuneai în timpul unui interviu că vrei să progresezi la două capitole: să te aperi mai bine și să înoți mai bine. Ce sau cât ai reușit să îndeplinești din obiectivele astea?
Am avut oportunitatea antrenându-mă atât în Italia cât și în Croația să îmi îmbunătățesc cu foarte mult ambele. Cu siguranță unul dintre factorii care au determinat prelungirea carierei mele este că la Mladost, din 2011 în 2013, și din 2017 până acum e că am avut un preparator fizic, Pero Kuterovac, care este antrenor de înot și care a știut să adapteze la poloiști programele de înot și în sala de forță.

În Italia, de asemenea, am progresat foarte mult atât pe partea de înot, cât și învățând cum să joc în apărare și să fiu cât mai eficient. Ca și exemplu, în meciul 4 din finală am scăpat pe contraatac de trei ori, ceea ce se întâmplă foarte rar. Ce să mai vorbim despre un centru!?

„Țelul meu a fost să-i fac pe fundași să aleagă răul mai mic”

Rolul centrului e să și scoată eliminări. Spune-mi doi adversari de care nu puteai să te desprinzi sau nu puteai să scoți eliminări.
Hahaha, nu există! În lupta unu la unu am reușit dintotdeauna să câștig, chiar dacă nu am reușit din primele încercari. Întotdeauna am reușit în final să obțin cel puțin eliminare pentru că țelul meu a fost întotdeauna să dau gol punând în acest fel fundașii în poziția de a alege răul cel mai mic, adică eliminare.

Și am reușit toate astea pentru că am fost învățat care este tehnica poziției, ce mișcări trebuie să fac și cum să mă deplasez ca să obțin un avantaj cât de mic care mai apoi să îl pot fructifica.

Când ajunge un centru la maturitate?
Poziția de centru este una destul de complicată, care necesită experiență. De aceea, după o vârstă un pic mai înaintată se poate spune că un centru ajunge la nivelul maxim comparând cu pozițiile externe.

„Poate părea de afară că sunt calm, dar nu am fost niciodată!”

Ai fost mereu considerat un poloist fair-play. De unde acest calm exasperant pentru adversari?
Ha, ha, ha! Poate părea de afară că sunt calm, dar adevărul e că nu am fost niciodată. Întotdeauna mi-a plăcut lupta, hârjoneala continuă, contactul și poate de aceea am fost cel care a cedat ultimul. În același timp, au fost reguli pe care le-am învățat și le-am urmat știind foarte bine.

CITEȘTE ȘI  BREAKING NEWS | Nu se poate așa ceva! Rapid riscă DEPUNCTAREA!

Dă-mi un exemplu!
Că nu am voie să reacționez, de exemplu, la o lovitură, lovind înapoi imediat pentru că aproape întotdeauna arbitrul îl va vedea pe cel care reacționează. Cu timpul am învățat că dacă voi continua să fiu perseverent și să nu cedez, să fiu iritant, până la urma adversarul va ceda și voi câștiga lupta. Acesta e de fapt secretul, ca în momentul în care îmi place ceva, voi repeta de un milion de ori fără să mă plictisesc, într-un cuvânt: comportament obsesiv compulsiv, ha-ha!

Ce i-ai spune cu experiența de acum, la aproape 40 de ani, puștiului Cosmin Radu care debuta la națională?
Bucură-te de aventură!

Cosmin Radu, despre poloul românesc

Candidezi la funcția de vicepreședinte al FR de Polo. Ce ți-ai propus?
În primul rând vreau să schimbăm mentalitatea, să trecem de la doar „a supraviețui” cât să fim „acolo”, la a construi pentru a câștiga. Dintotdeauna mi-am dorit să câștig. Dacă am reușit sau nu, asta nu a depins mereu doar de mine, dar scopul meu a fost și va rămâne mereu același: să fiu cel bun și acum, când mă voi regăsi într-o nouă poziție ce îmi va da posibilitatea să îmi impun viziunea, să fim cei mai buni! Nu cred că sunt prea pretențios.

Cum anticipezi viitorul poloului în România?
Viitorul depinde doar de noi, de direcția în care vom decide. Întreaga noastră comunitatea poloistică. Eu cred că avem un potențial imens neatins. În același timp, sunt conștient că nimic nu vine peste noapte, ci că e nevoie de ani buni de muncă pentru a putea culege roadele.

Îți mai amintești ce ți-au spus părinții tăi când te-au dus în prima zi la bazin? Ce le vei spune tu, acum, primele vorbe după ce te-ai retras?
Sincer, nu mai știu ce mi-au zis… Primele vorbe când îi voi vedea!? Mi-e foame, ce avem în frigider? Ha, ha, ha! Sincer nu mi-a trecut prin cap având în vedere pentru că nu vorbim foarte mult despre polo.

Sursa: digisport.ro

Sursa foto: h2opolo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ