Este o situaţie pe care o întâlnim la Rapid în particular, pentru că este singurul club de care ne interesează cu adevărat. Dar buba este extinsă la nivelul întregului fotbal românesc. Chiar dacă şi în străinătate mai vedem adesea salarii neplătite şi restanţe lăsate deliberat pentru a constrânge într-un anumit fel fotbaliştii, parcă nimic nu se compară cu ce e în România. La Rapid fotbaliştii sunt momiţi cu promisiuni luni sau chiar ani. Nu exagerăm cu nimic. Iar dacă nu primesc ceea ce li se cuvine, ce se întâmplă?
Jucătorii pleacă, iar clubul suferă. Că doar datoriile nu sunt lăsate aşa. Majoritatea vor să recupereze măcar o parte. Pentru că este firesc! Şi atunci, intervin amenzi, depunctări, penalizări, alte depuncătri, retrogradări şi chiar dezafilieri sau desfiinţări. Toate astea în numele clubului, fireşte! E o anomalie generalizată la nivelul fotbalului, care ar trebui să se schimbe fiindcă altfel mecanismul nu se va modifica. Degeaba eşti condamnat la închisoare după nu ştiu câţi ani, în care ţi-ai tras milioane de euro de pe urma unui anumit club. Aşa cum s-a întâmplat în cazul mai multor oameni de fotbal din România.
Că oricum de bani s-au folosit şi se vor mai folosi până la finalul vieţii. Aşa, un an, doi, după gratii. Ce mare brânză?! Cum ar fi însă să stârpim răul din rădăcină? Concret, de ce să nu tragem la răspundere pentru toate nenorocirile din fotbalul românesc oamenii din spatele cluburilor. Nu cluburile! Că alea dispar sau se afundă în mediocritate, iar cei care le conduc, din punct de vedere financiar, spun că atât se poate. Că n-au de unde mai mult. Aşa e simplu. Încerci o pleaşcă. Îţi iese sau nu. Important e că tu nu păţeşti nimic. Dar dacă merge treaba, bănuţi intră în buzunar. Dacă nu, plăteşte clubul, iar jucătorii sunt transformaţi în sclavi.
Țeparii Se Ascund În Spatele Cluburilor Așa Cum A Făcut Și Pușcăriașul De george copos Care Ne-a Omorât .