Am ezitat sa scriu ceva pe site in legatura cu ultima intamplare care ne-a zdruncinat pe toti din temelii si care a oprit timpul in loc pentru multi dintre noi. Am ezitat, paradoxal, pentru ca n-am ezitat niciodata sa spun in gura mare tuturor cu care am vorbit, intr-un moment sau altul, cat Nenicu’ era-n viata, ca Nenea si Gigi sunt, nu numai cei mai mari suporteri Rapidisti, ci si cei mai mari suporteri care au existat vreodata in Romania, lucru confirmat in ceea ce-l priveste pe Gigi si de Cornel Dinu, despre care am scris AICI (iar pe Dinu, il putem acuza de multe numai de Rapidism desavarsit, nu).
Am considerat si consider in continuare ca aprecierea fata de un om trebuie facuta public cu sinceritate, cat acel om este in viata, cu toate riscurile care implica acest lucru. Pentru ca nu e usor. Si cunosc pe pielea mea ce presupune aceasta sinceritate. Dar mi-o asum! Si asa va sfatuiesc pe toti sa faceti!
Toata ezitarea de care vorbeam la inceput, a fost inlaturata de o voce venita de nicaieri care mi-a spus direct: „Zi ba ce-ai de spus, nu ma mai lua cu harneli de-astea”. Asa ca voi spune direct, ceea ce simt. Fara corectari, fara atentie la gramatica, fara atentie la ortografie, fara sa-mi pese de niciun comentariu care ar putea sa-mi invadeze spatiul virtual pe care oricum il accesez din ce in ce mai rar.
In copilaria mea am avut norocul de a cunoaste 3 tigani (sa ma scuze cei care se simt jigniti de termen, dar pentru mine „tigan” nu e deloc ceva peiorativ, iar termenul de „rrom” e mult prea academic pentru mine):
1 – Pe unul il cheama Marius, iar porecla lui e Macio. E nepotul lui Ion, zis Ciucure (Dumnezeu sa-l ierte a murit acum cativa ani). Acest Ion, zis Ciucure mi-a dat doua sfaturi de viata care s-au transformat in principii:
a) Sa te enervezi pe cineva, face rau la ficat, ia un caiet si un pix si vino la mine sa te-nvat sa-i zici ceva sa te descarci. Nici macar nu se va supara pe tine pentru ca nu va intelege, dar daca zici asta unui tigan, sa ai mare grija sa inteleaga faptul ca-i spui in gluma. Asa am invatat expresii ca „Aorde te has mo pele” sau „Has mo car pa baligar”, expresii care i-au enervat mai degraba pe romanii carora le adresam, fara sa stie ce-nseamna, crezand ca sunt tigan, decat pe tiganii care, desi nu ma facusem inteles ca spun in gluma, se prapadeau de ras si imi raspundeau cu unele, probabil si mai hardcore…
b) Cel mai mare dusman al omului e lenea si cel mai bun prieten e munca. Lenea te pune la boala-n pat, iar munca iti da pofta de mancare, munca iti da pofta de-un vin…
2 – Pe al doilea prieten il cheama Tony. E in Cipru acum, nu ne-am mai vazut de mult. Indirect, de la familia lui, am invatat cat de usor iarta tiganii. Cat de usor iarta, si cat de usor uita. Intr-adevar, dupa ce scuipa si te-njura de te stie tot cartierul, dar asta e alta problema… Un lucru pe care noi din pacate, nu-l avem. In schimb avem „tinerea de minte a raului”, avem boala asta gen: „te iert, dar nu te uit”…
3 – Pe al treilea, prietenul meu Sorin, as fi preferat mai degraba sa-l vad ca pe Tony si pe Macio, din Joi in Pasti… Din pacate insa anul acesta a trebuit sa ne vedem la doua evenimente neplacute din viata lui. Plecarea mamei in aprilie, urmata de cea a tatalui sau, CU FIX O SAPTAMANA INAINTE SI IN ACELASI MOD IN CARE A PLECAT NENICU. De la el, de la Sorin, am invatat cat de important e sa fii corect in viata. Cat de important e sa fii om.
Iar de la toti 3 am invatat ce inseamna ospitalitatea tiganeasca. Cand un prieten vine la ei, nu mai conteaza ca a doua zi nu mai au nimic, scot totul pe masa, dau drumul la muzica si petrec. Noi de la usa strambam din nas, iar cand pleaca afisam traducerea unui: „Ce pacat ca in sfarsit plecati!”. Niciodata, dar niciodata, daca esti om, n-o sa te simti strain in casa unui tigan!!!
Toate lucrurile astea le-am simtit despre Nenea, fara sa le stiu, din primul moment cand ne-am cunoscut, in deplasarea de trista de amintire de la Bruxelles, si absolut nimic din ce-am simtit in momentul acela nu mi-a fost infirmat niciodata!
Offf… cate am avea de invatat de la tigani…
Offfff…
Despre Nenea…
Ce poti sa spui despre un om care pleca cu perfuzia in mana din spital, ca avea Rapidul meci?! Ce poti sa spui despre un om care in zeci de ani de rapidism a pierdut doar 3 deplasari (atat in tara cat si in strainatate) si alea nu din cauza lui?!
Ce dovada mai mare de iubire si atasament vrea cineva, decat cele pe care el le-a demonstrat Rapidului?
Ce poti sa spui despre un om care rupt inimile-n doua unui numar atat de mare de oameni, prin plecarea lui?!
Plecarea lui Nenea ne-a zdruncinat pe toti cei care l-am cunoscut. Unii spun ca a murit. Din fericire, eu nu cred in moarte. Si peste 100 de ani, multi dintre voi cei care cititi aceste randuri imi veti da dreptate.
Pe 1923.ro vom continua sa fim sinceri indiferent de consecinte, pentru ca RAPIDISMUL INSEAMNA LIBERTATE IN ORICE CONDITIE si va incurajam pe toti sa le spuneti SINCER, PE FATA, INDIFERENT DE CONSECINTE, TUTUROR CELOR PE CARE-I APRECIATI, CA-I IUBITI SI CA-I STIMATI!
PS: Gigi, daca pentru tine si pentru familia ta Craciunul nu va mai fi niciodata fericit, va doresc din tot sufletul si toata inima mea, sa fiti fericiti in toate celelalte zile!
Dragos.
