EXCLUSIV / Andrei Constantinescu despre miracolul AFC Rapid

Andrei Anghel Constantinescu (35 ani) a venit la AFC Rapid în, probabil, cel mai greu moment din istoria clubului. Se întâmpla în vara lui 2017, cu câteva zile înainte de începutul sezonului competiţional de liga 4 Bucureşti, tehnicianul a semnat contractul. La mijlocul drumului am făcut împreună o radiografie a muncii sale. Dar mai ales a muncii întregului grup de la AFC Rapid. Care s-a sudat nesperat de repede şi de bine comparativ cu primul meci, cel cu Carmen, când totul părea doar un haos generalizat fără şanse de remediere. Cel puţin nu în stagiunea în curs. Promisiunile erau cele care străluceau, faptele mai puţin. Excluzând cele ale staff-ului şi jucătorilor.

Întâlnirea din Cişmigiu

Pe Andrei l-am găsit lângă patinoarul din Cişmigiu. Antrenorul de la AFC Rapid a acceptat o discuţie la un ceai cald în imediata apropiere a bazei sportive de sezon. Ceaiul s-a răcit imediat, pentru că temperatura scăzuse sub 0ºC cu mult. Fesul tras pe ochi şi degetele înfipte în buzunare nu mai erau o opţiune, ci o necesitate vitală. Discuţia însă s-a încins, ea fiind cea care a început să ţină de cald. Aşa se întâmplă întotdeauna când subiectul central al unui dialog este Rapid. Mai ales când acesta este presărat de informaţii şi amintiri dintre cele mai frumoase. Ce a ieşit, puteţi citi în continuare!

Unica condiţie pusă pentru a fi antrenor la AFC Rapid

Andrei, unii te cunosc mai puţin, unde ai jucat fotbal?

Am început la Rapid, ca orice copil născut în Giuleşti, după o preselecţie în 1988 pe Marele nostru Giuleşti… Veneau 200 de copii în acele vremuri cu dorinţa de a juca cu tricoul Rapidului pe ei! Teoretic nu aveam voie să particip… Trebuia să am 7 ani împliniți! Domnul profesor Marin Stelian m-a oprit şi m-a întrebat „cu ce echipă ţin” şi câţi ani am! Bineînţeles, ţineam cu Rapid. Mă amuz şi acum, după 30 de ani…: „Am 6 ani, dar tata mi-a spus să vă zic că am 7!”. Apoi am trecut prin mâna oamenilor consacrați ca profesori la Rapid: domnii Puiu Niță, Ştefan Popa şi Ilie Rontea! Mda… vremuri frumoase! Propun să revenim la prezent…

Povesteşte-ne atunci despre numirea ca antrenor la AFC Rapid.

Înaintea finalului de campionat s-a născut ideea acestei colaborări. Una la care, îţi imaginezi, încă nici nu visam… Eu, să antrenez Rapidul! Au fost discuţii, întâlniri, iar discuții… La meciul tur din play-off cu Progresul Spartac II am fost să văd echipa. A urmat returul, când la pauza partidei am fost sunat să vin la birou. Am coborât din peluză, am căzut de acord şi aşa am continuat, în urma acestui gentleman agreement! Contractul l-am semnat mult după aceea, cu puţine zile înainte de începerea campionatului.

Ce presupune acest contract?

Sincer, habar nu am! Nici măcar nu m-am uitat pe ce perioadă este. Singura condiţie pe care am pus-o în momentul în care am primit actul a fost ca salariul meu să fie donat vestiarului. Altă pretenţie nu am avut.

Durerea de la meciul din Ghencea

Spui că ai stat toată viaţa în peluză. A contat asta în numirea ta ca antrenor?

Nu cred, pentru că nu bat la tobe pe banca tehnică. Dar dacă a putut Totti să coboare din peluză pe gazon, eu sunt mândru că pot face acelaşi lucru pentru echipa pe care o iubesc! Am crescut în peluză, am râs, am plâns, am suferit… Am trăit zile de greva foamei alături de Ultimii Samurai şi m-am bucurat alături de rapidişti, zeci de ani. Este întotdeauna o mândrie să vin dintre ai mei şi aşa va rămâne! Am crescut în peluză, dar am fost singur în Ghencea! E o rană pe care timpul o va vindeca, dar care pe mine m-a afectat foarte mult.

Jucătorii au creat familia AFC Rapid

La începutul sezonului ai spus că în cazul în care promovezi cu AFC Rapid în liga 3 pleci de la echipă! Mai e valabilă afirmaţia?

Raportul condiții-performanţă obținută, indiferent că ne place sau nu ne pune pe locul 1 la sfârșitul acestui tur. Ne uităm în spatele nostru şi vedem 90% dintre echipe cu condiţii cât de cât reale pentru a obţine ceva performanţă la acest nivel. În faţă, nu mai discutăm… Aşa că răspunsul este NU!

Din ce ştim, din cauza serviciului multor jucători sau a şcolii nu ai avut niciodată toată echipa la antrenament în acelaşi timp… Cum s-a sudat echipa?

Este meritul total al băieţilor! AFC Rapid a devenit o adevărată şi mare familie. Au reuşit tot ce s-a obşinut, adică până la o secundă de play-off la mijlocul sezonului, datorită dorinţei lor de a demonstra. Şi asta e dovada clară. Pentru că, într-adevăr, nu am avut vreodată toţi titularii la acelaşi antrenament. Cele mai mari probleme din acest punct de vedere a fost în apărare. Dar este normal. Băieţii au serviciu şi îi înţeleg perfect.

Narcis Ioniţă, căpitanul ideal

Apropo de acel meci cu Dinamo… De ce crezi că au fost aşa arbitrajele?

Nu vreau să vorbesc despre acel meci. Dar pot enumera oricând minutul, infracţiunea şi meciurile unde am fost măcelăriți! Şi nu sunt deloc puține!

L-ai pus pe Narcis Ioniţă căpitan, chiar dacă ai şi jucători mult mai experimentaţi în echipă. Care au fost motivele?

Narcis este printre puţinii care au rămas faţă de anul trecut la echipă. Este un jucător matur pentru vârsta lui, polivalent, îmi place că pune osul şi mă bazez mereu pe el. A fost un mix de factori şi am considerat că el este omul perfect pentru a purta banderola.

Despre meciul nefiresc între rapidişti, cu Academia

Deschidem un subiect dureros… AFC Rapid – Academia, meciul care ne-a împărţit, oficial, în două pe noi, rapidiştii… Suproterii de la peluză au susţinut că băieţii tăi nu ar fi trebuit să accepte să joace în faţa lui Pancu şi Nico…

Ufff, da… Un meci de tristă amintire… Nu am avut încotro decât să respectăm competiția. Dacă noi nu trebuia să jucăm, la fel trebuia să existe un dezacord cu acest meci şi din partea echipei adverse! Atunci istoria nu consemna această tâmpenie. Nu s-a întâmplat asta, în consecință partida s-a jucat. Asta a fost tot! Urât şi sec!

Deşi aţi fost gazde, ei s-au aşezat pe banca gazdelor şi au fost cu greu mutaţi de acolo de arbitru. Te-a deranjat acest aspect?

Am înţeles că au fost divergenţe şi cu vestiarele. Personal nu am avut vreo problemă cu aceste mișcări, pentru că în urmă cu 30 de ani vestiarul gazdelor era unde se afla acum cel al oaspeţilor! Aşa ne-a învăţat pe noi Ilie Rontea. Acolo i-am văzut pe Tîră, Goanţă şi toţi ceilalţi uriaşi vişinii ai vremurilor respective. Pentru mine altele erau problemele în acel moment. Este liga 4 şi, din nefericire, degeaba planifici fiecare pas (vestiar, culori echipament, zonă încălzire, timp încălzire, prezenţa la teren). Te trezeşti că n-are vreo importanță! La fel a fost şi pe Romprim, dar nu numai.

Obiectivul echipei: locul 2 la finalul sezonului regulat

La începutul lui 2018, care este obiectivul AFC Rapid?

Locul 2 la finalul sezonului regulat! O spun cu toată responsabilitatea, pentru că simt că se poate. Cu condiţia să se asigure condiţii minime de pregătire, atât! Am promisiuni că aşa se va întâmpla, să vedem! Noi ne-am reunit pe 9 ianuarie şi au fost zile în care ne-am antrenat doar pe teren de 4+1 şi jucătorii s-au schimbat afară, la temperaturi sub 0ºC. Ce să mai zic altceva…? Un singur lucru, noi credem că se poate, că vom reuşi! Apoi, în play-off, orice este posibil!

Eşti antrenor şi la o şcoală de fotbal, Locomotiva. Povesteşte-ne puţin despre ea!

Locomotiva, da! Am început în 2015, din dorinţa de a crea o entitate care să propage spiritul rapidist în cele două cartiere, Crângaşi şi Giuleşti. Pe aceeași treaptă, dorinţa de a face fotbal serios în zonă. Jucătorii noştri exponenţiali sunt acum, după 2 ani de munca, în cadrul unui club de Liga 1! Am făcut treabă bună! De Sărbători, în inima Giuleştiului, copiii noștri sunt premiaţi de sportivi ai clubului din Ghencea! Eu nu pot accepta aşa ceva, de aceea am mers inclusiv cu băieţii de la AFC Rapid prin parcurile din Giuleşti şi am împărţit jucării fiecărui copil pe care l-am văzut! O să fac asta întotdeauna, pentru că altfel… identitatea acestui cartier muncitoresc o sa dispară încet-încet. Pe nevăzute, dar sigur! Ar trebui să ne asumăm responsabilitatea, noi, ca şi comunitate, să îngrijim cu adevărat viitoarele generaţii de rapidişti. Este datoria noastră ca ceea ce am primit, să dăm mai departe în aceleaşi condiții! Rapidul trebuie să existe în fiecare şcoală, în fiecare clasă, pe fiecare stradă şi în inimile tuturor! Aşa era în Giuleşti… cândva…