Pe 27 noiembrie 1994, Rapid era condusă de Universitatea Craiova pe Giulesti cu două goluri diferență, iar eu Îl rugam pe Dumnezeu să ne ajute să revenim.
Rapid a egalat într-un interval foarte scurt de timp și, luat de valul bucuriei care cuprinsese tot stadionul, am uitat să fac ceva ce avea să ne coste.
Meciul s-a terminat 5-3 pentru olteni și m-am simțit atât de vinovat de deznodământ, încât amintirea aceea mi-a rămas vie în memorie, iar acum apelez la ea pentru a nu face nimeni greșeala pe care am făcut-o eu.
M-am rugat la Dumnezeu ca Rapid să revină în meci. Dumnezeu mi-a îndeplinit rugăciunile aproape instantaneu, iar eu, luat de val, am uitat sa-I mulțumesc.
Ce se întâmplă acum la Rapid, e ceva ce mulți dintre noi nici nu îndrăzneam să visăm. Rapidul actual e o dorință arzătoare care a devenit realitate. E o rugăciune ascultată și îndeplinită.
Să nu facem greșeala de a deveni nerecunoscători, luați de valul dezamăgirii de moment care ne-a cuprins.
Să nu uităm să mulțumim pentru ce avem!
Să privim cu încredere și speranță spre un viitor mai bun.
Ceea ce se întâmplă acum nu este nimic altceva decât o oportunitate de a îmbunătăți și de a însănătoși clubul, iar cei în măsură să o facă vor profita cu siguranță de ea.
Haideți să nu lasăm pe nimeni să ne ia bucuria de a iubi Rapidul, căci până la urmă, atunci când tragem linie, bucuria de a fi Rapidist e tot ceea ce contează.
Dragoș Leasă
1923.ro
Asta cu ajutorul divin cred că se potrivește la cioban !
Dragos, scri frumos, dar fotbalul este satanic, aici nu se baga Dumnezeu, trebuie sa fi puternic si sa bagi besica in ate, restul este can-can !
La ora actuala suntem praf !!!