Nu m-am grabit deloc sa-mi para rau pentru egalul de aseara, avand in vedere ca ultimele victorii obtinute impotriva FCSB-ului au fost urmate de niste perioade care nu ne-au adus foarte multe motive de bucurie.
Nu am sa insist nici cu erorile de arbitraj comise impotriva Rapidului. Sunt atat de evidente incat nici nu mai are rost sa le dezbatem.
Am sa va vorbesc despre ceva ce simt in momentul de fata si sunt curioasa sa-mi spuneti daca si voi simtiti la fel (o puteti face lasand un comentariu dupa ce ati citit ce urmeaza sa scriu).
Asa cum v-am spus in primul meu articol postat pe acest site, nu m-am nascut Rapidista. Mi-am insusit aceasta calitate extraordinara in urma cu 3 ani, dar sunt foarta mandra de faptul ca mi-a placut mai intai Rapidul si abia apoi fotbalul.
Ca orice om normal, cand incepe sa-ti placa ceva, iti doresti sa cunosti cat mai multe despre acel „ceva”. Astfel, a aparut inevitabil dorinta de a cunoaste cat mai bine FENOMENUL RAPID.
Stand de vorba cu Rapidisti si Rapidiste am reusit sa ma pun la punct, intr-un timp relativ scurt cu destul de multe trairi ale fanilor, astfel incat pot intelege mai bine ADN-ul despre care Dan Sucu spunea ca vrea sa-l schimbe.
Multi dintre voi cei care cititi acest articol, aveti probabil foarte multe amintiri mult mai triste decat perioada recenta a clubului. S-au intamplat, de-a lungul timpului, adevarate drame pe care doar un suporter adevarat le poate intelege si percepe ca atare.
Am vorbit acum ceva vreme cu cineva care a fost la Craiova pe 2 mai 1998 si imi spunea ca nimic nu poate descrie mai bine Rapidul decat acea deplasare. „Nunta la dus, inmormantare la intoarcere”, imi spunea incercand parca sa schimbe cat mai repede subiectul. Discutia a continuat mai mult datorita insistentelor mele decat a deschiderii sale de a povesti si am retinut o conversatie din trenul de intoarcere care mi se pare fabuloasa si pe care am sa v-o redau in totalitate cu spusele persoanei cu care am stat de vorba:
In tren, langa mine, am prins o discutie intre cativa rapidisti, care se intrebau retoric, cum petrec stelistii.
– Striga ura de cateva ori si se duc acasa. Pentru ei nu e nimic iesit din comun.
– Oare cum o fi sentimentul asta?
– Fa-te stelist sa vezi!
– La cat de ghinionisti suntem noi, daca ne-am face stelisti ar lua Rapid campionatu’!
Faza la care un rapidist care asista la discutie da o replica spontana:
– Pai hai sa tinem toti cu Steaua, atunci!
N-a fost nevoie sa faca nimeni acest sacrificiu imens pentru ca Rapid sa ia titlul de campioana. S-a intamplat dupa numai un an, pe 29 mai 1999, culmea, tot dupa un meci cu Craiova.
Anul acesta am tras sperante ca Rapid poate castiga titlul de campioana. N-a facut-o. Dar nu cred ca poate spune nimeni ca a retrait vreun moment oroarea de la Craiova din 2 mai 1998.
Dar eu simt ceva si repet, sa-mi spuneti si voi daca simtiti la fel. Simt ca anul urmator va fi anul Rapidului din toate punctele de vedere!
Si cred ca va reusi eventul pentru prima oara in istorie!
Zetanu punctează foarte bine comparând situațiile după un sfert de secol (când a trecut timpul ?!). Copos a avut forța să-l aducă pe Lucescu, iar acesta a avut curajul să aducă trei dinamoviști resuscitați, care, printre altele, au fost în extaz după victoria noastră din „groapă”. Nici atunci n-am mers din prima și (ce coincidență ciudată) nici atunci nu s-a văzut o minge trecută clar de linia porții (poate pentru că era în favoarea noastră). Erau alte vremuri, alți bani, iar anul următor a venit și triumful. Iar apoi (să nu uităm !), tot cu un dinamovist pe bancă am câștigat (nu că ar trebui iubiți „câinii”, dar asta e realitatea). Nu prea se țipa atunci că ne trebuie doar sânge rapidist. Pe de altă parte, bine zice și Cristi: când ai trei titluri în 100 de ani, acum vrei să câștigăm unul după 3 ani în prima ligă….
Ajung un an sau doi pentru a lua jucatori de valoare. Din pacate insa, dupa cum vad ca se reactioneaza, trebuie minim 3 ani ca sa inteleaga conducerea de ce e important un presedinte / conducator de club cu influenta si relatii, sa-si dea seama cum e cu arbitrajele pe la noi si cine / cum are influente pe la alte echipe etc. Acum pare o alianta intre fecesebe, craiova, sepsi si farul (dupa ce iese fecesebe campioana o sa cedeze puncte si se trag sforile pentru farul si craiova pe 2 si 3) si la anul cred ca aceeasi cooperativa, daca va prinde play-off-ul, va trage pentru craiova. Fecesebe si craiova se schimba la titlu, hagi e multumit ca nu prinde el loc de cupe europene fara reciprocitati la cat de inconstanti sunt ai lui, ungurul e multumit ca le vinde jucatori primelor doua.
Am luat 3 campionate in 100 ani. Statistic, sentimentul dvs. e wishful thinking.
E atat de antagonica treaba incat am senzatia ca daca am fi castigat mai multe trofee, Rapidismul nu ar mai exista.
Stima.
E imposibil sa compari ’97-’98 si ’98-’99 cu situatia de acum. Atunci, Rapidul avea antrenor si jucatori, acum nu are nici antrenor, si exista doar cativa jucatori pe care sa se poata baza. Atunci patronul si-a dat seama ca nu se pricepe la fotbal si adus un profesionist adevarat (alaturi de alti profesionisti), acum exista un triumvirat de conducere care habar n-are de ce trebuie sa faca. Atunci antrenorul a venit si a adus EL jucatori, a construit o echipa de la zero, acum antrenorul incearca sa bage in teren ce ii pun la dispozitie oamenii din conducere, FARA NICIO NOIMA SI COORDONARE. Ca sa construiesti o echipa de invingatori trebuie sa ai o strategie si OAMENI CARE SA SE PRICEAPA, oameni cu FOARTE MULTA EXPERIENTA, OAMENI CU PERSONALITATE, ceea ce nu e cazul la Rapid in acest moment. Triumviratul din conducere cauta si accepta doar yesmeni. Noi tot glumim ca toti se pricep la fotbal, ei bine patronul Rapidului pare ca nu are nici cea mai vaga idee legata de acest fenomen.
Nu cred, pentru ca nu-mi place abordarea si modul de a rezolva aceste crize, scaderi, inconstante!Sucu este sfatuit si inconjurat de incompetenti la care nu renunta, nu are fermitate,e prea moale!Totul porneste de la cap!
Rapidul te ridică, Rapidul te coboară… un adevărat carusel, sau mai degrabă un „roller-coaster”. Până şi bunica mea (rapidistă din anii ’50) are o expresie „aşa o comite mereu” (Rapid). Păcat de „ADN”-ul ăsta… sau de clişeele astea gen: ăsta e Rapidul din Giuleşti… zici că se întipăreşte şi în mentalitatea jucătorilor – ciudat pentru că sunt destui străini la Rapid care nu cunosc şi nu înţeleg istoria Rapidului şi cu toate astea, o comit când ţi-e lumea mai dragă. Sper să scăpăm de ele, mai ales că sunt asemănătoare/sau au un mic punct comun cu alte expresii româneşti gen: aşa a vrut dumnezeu, aşa-i la noi, ce să-i faci n-ai ce să-i faci…etc.
Nu ma pronunț acum, verdictul meu o sa fie dupa transferurile din vara, daca nu vin 9-10 jucatori, puternici, rapizi, nu avem nicio sansa intr-un campionat apropiat ca si valoare de congo, labarbitrii si var-ul lor suntem nația de care rade universul, cei mai penibili si mai slabi, DUCETI-VA DRACULUI !