Neil Lennon, prima mișcare „de poker” a lui Dan Șucu la Rapid! Îi iese? | Analiza de Mihai Schiau
Neil Lennon este noul antrenor al Rapidului. Ceea ce naște – astăzi, la momentul anunțului – o mare certitudine și o mare (deocamdată) incertitudine. În primul rând, vorbim cu siguranță despre unul dintre cei mai titrați străini care au lucrat vreodată în campionatul României.
La acest capitol, am subordonat deja toată Superliga, în frunte cu Ilie Haralamb și respectabilul Bernd Storck. Deci, din punctul de vedere al imaginii, Dan Șucu a dat o adevărată lovitură: în timp ce unii încep mult-trâmbițatul drum sisific către „grupele Ligii”, noi jucăm deja în Champions la nivelul băncii tehnice, iar The Sun & co. vor scrie, de azi, despre marele Rapid.
Pe de altă parte, cu toate trofeele lui din nord-vestul Europei (Scoția) și din sud-est (Cipru), acum pur și simplu NU ȘTIM ce va face Neil Lennon la Rapid. Sigur, putem presupune că va schimba peste jumătate din echipă până la primul fluier din noul sezon, că va conduce prin colaboratorii săi, că va învăța mai puține sau mai multe cuvinte în română, că va trata serios inclusiv Cupa etc. „Ghinionul” lui este că vine acum, după un play-off cum nici dușmanii nu-și imaginau că vom avea, și este atât de bine plătit încât orice alt rezultat în afară de titlu poate fi considerat un eșec.
De asta consider că Neil Lennon este prima mișcare „de poker” a lui Dan Șucu la Rapid, întrucât riscul, atât financiar, cât și din perspectiva suporterilor, este imens, iar patronul nostru nu ne-a obișnuit cu așa ceva până acum. Mutu și Bergodi au fost doi antrenori „corecți”, care și-au respectat blazonul: ambii de play-off clar, însă niciunul de titlu. Și așa a și fost: în ultimele două sezoane, nu am avut nici cea mai mică emoție cu privire la intrarea în top 6, însă, odată ajunși acolo, s-a terminat totul înainte de a începe.
Din acest iulie, se vrea însă altceva, iar „cheia” încrederii e în mesajul dur al acționarului.
Dan Șucu vorbește de „cultură fotbalistică bazată pe seriozitate”, „decizii care nu sunt comentate, ci implementate” și lipsa unui „bagaj de antipatii sau preferințe subiective în ceea ce privește lotul”.
De asemenea, patronul nostru garantează pentru o „pregătire fizică, implicare și determinare la un nivel crescut”, „o reformă totală a zonei de refacere, recuperare medicală și nutriție” și „noi jucători valoroși, cu mentalitate de învingători”.
În momentul ăsta, dacă aș fi Borza, Săpunaru, Iacob sau Papeau m-aș teme, iar dacă aș fi Onea, Kait, Emmers sau Burmaz m-aș bucura. Că tot veni vorba, ați văzut aseară cine a fost al doilea căpitan, da? Nu cred că e întâmplător!
În rest, de la conferința de presă de mâine și până la primul meci oficial cu Neil Lennon pe bancă – și chiar și puțin după – totul va fi speculație! Cine pleacă, cine vine, de ce jucăm așa și nu altfel etc.
Pe de-o parte, Bucureștiul e un oraș cu multe femei frumoase și bere la tot pasul, poți călca pe bec aici. Pe de altă parte, sper ca nord-irlandezul să-și fi negociat un contract atât de „beton” încât să nu poată fi dat afară nici dacă o cere vocea tribunei, nici dacă performează sub așteptări în primul an (spre exemplu, locul 3 și semifinalele Cupei).
Poza de moment e asta: Șucu s-a băgat „all in” și, teoretic, ar trebui să aibă cea mai bună mână.
Dar de la teorie la practică și de la vorbe la fapte e cale lungă, iar, pe Giulești, e mică distanța de la tribune la teren, însă e uriaș hăul de la speranțe la realitate – în fiecare an.
Iar Rapidul nostru e o combinație atât de magică de agonie și extaz, de miracole și inexplicabil, încât nu mi s-ar părea deloc imposibil ca Neil Lennon să ajungă de la acel istoric Celtic-Barcelona 2-1 la un 0-2 cu Slobozia în prima etapă.
Sau hai să zicem altfel: să ne bată FCSB-ul și să luăm noi campionatul.
HAI RAPID!
