In 1962, John Steinbeck castiga Premiul Nobel pentru literatura cu o carte exceptionala, “Iarna vrajbei noastre”.
Cartea vorbeste despre povestea unui om care este supus presiunilor din toate partile, pentru a deveni bogat, pentru a reusi sa ajunga mai mult decat un simplu vanzator dintr-o bacanie. Vrajba acestuia se petrece in sufletul lui, chiar inainte de a o constata in exteriorul fiintei sale.
Ani de zile, Rapidul a fost admirat pentru faptul ca este in primul rand o stare de spirit. Inainte de a fi o societate comerciala, inainte de a fi clubul patronat de catre Copos, Zamfir sau Moraru.
Lumea s-a strans in jurul acestei fete frumoase, pline de admiratori si care in toti acei ani avea un lucru de care unii se rusineaza, dar la care toti viseaza. Rapidul a fost ani de zile un club de fotbal cu bani.
Business-ul emotional a inaintat pana in punctul in care finantele nu au mai putut tine pasul cu sentimentele.
Societatea care administra Rapidul in acel moment a intrat in faliment. Acela a fost momentul in care fiii sultanului au inceput o lupta sub luna plina pentru a pune mana pe coroana.
Desi bataliile se dau in general in noaptea constiintei fiecarui rapidist, razboinicii nu sunt niste hoti. Cu totii cred ca au dreptate. Cu totii au argumente bune si foarte bune, cam din orice unghi ai privi disputa.
Ziaristii vorbesc despre 5, 7 sau 27 de echipe Rapid. Atunci cand sunt intrebati care sunt acele multe echipe, Rapid Bucuresti, niciunul nu le poate enumera in mod concret. In acel moment, numaratoarea se opreste la 1.
Luni de zile am incercat sa intelegem de ce anume scriu astfel de lucruri. Am ajuns la concluzia ca ei inteleg foarte bine care este situatia la Rapid Bucuresti, dar ca in mod intentionat strecoara informatii false, cum ar fi cea ca SSC Rapid Baneasa are vreo pretentie ca e Marele Rapid, pentru a genera dezbateri, nemultumiri, deci trafic si interes.
Aceste randuri nu sunt insa despre ei. Ci despre voi, Gloriile Rapidiste, oamenii care v-ati transformat in ultimele 6 luni intr-un electorat care nu merge la vot.
Noi, suporterii rapidisti, ne uitam la voi precum saracii satului se uita la boierii care pasesc pe cei mai frumosi armasari la parada dintr-o zi de duminica. Ne holbam la Domniile Voastre si cu mintea noastra proasta socotim ba una, ba alta.
Te privim pe tine, Marius Sumudica. Ne uitam la tine, Daniel Niculae. Ne adunam mirati in jurul tau, Cristi Sapunaru. Si ne ia ameteala atunci cand treci prin fata noastra, sarmanii adunati pe marginea drumului, tu, Daniel Pancu.
Adevarul e ca sunteti atat de multi, frumosi, bogati si invatati in tainele Rapidismului, incat nu ne-ar ajunge aceasta epistola pentru a va scrie apasat numele voastre sacre, ale tuturor Gloriilor Rapidiste care va incadrati in tabloul descris in aceste randuri.
Am venit la fiecare mare sarbatoare, ne-am uitat la voi si v-am tot asteptat. Dar voi asa cum veneati, tot la fel de repede plecati. Ne spuneati ca veti aborda problema Rapidului atunci cand: “veti avea palmaresul si un proiect serios”.
Iar noi ne aplecam fruntea in fata voastra si inghiteam in sec.
Pana cand, intr-o duminica seara, ne-am inecat amarul la crasma satului, asa cum le sta bine unor suporteri care nu au cum sa scape vreodata de patalamaua de “huligani”, “betivi” si “agramati”.
Si cu mintea noastra ingusta, am reusit sa punem pe foaie cateva intrebari pentru voi, Icoanele Noastre Rapidiste:
1. Nico, atunci cand spui ca nu sustii “ o anume echipa a Rapidului”, la cate meciuri ai venit in acest campionat pe Giulesti inainte de a lua aceasta decizie?
2. Pancone, atunci cand spui ca ai veni la meciuri pe Giulesti din tot sufletul, dar ca nu stii pe care Rapid sa il sustii, de ce nu il intrebi pe Nico cu ce echipa avea el contract atunci cand marca impotriva lui Hamburg?
3. Sapun, atunci cand rapidistii vin dupa tine pana la Giurgiu si te sustin chiar si cand joci pentru o echipa straina, de ce le spui ca esti dispus sa discuti despre Rapid, “mai tarziu”?
4. Sumi, de ce atunci cand esti intrebat de catre rapidisti care si-au dedicat viata Rapidului daca poti sa ne ajuti in actiunile noastre de tip Socios, tu raspunzi ca te vei implica: “atunci cand va fi totul clar”?
A fost o Sarbatoare a Pastelui superba. Mancarea a fost buna si ne-a tihnit. La noi in sat, gospodinele chiar se pricep la aceste lucruri. Dar vai de noi! Pentru ca in timp ce molfaiam, am deschis televizorul si am vazut cum moderatorul incerca sa dezvolte o discutie despre Rapid, dar Marian Rada i-o reteza scurt: “Eh, vreti sa discutam despre Liga a V-a?”!
Stim, suntem multi si needucati. Agresivitatea s-a inradacinat in fiinta noastra si nu avem noi cum sa pricepem diplomatia voastra.
Dar in micimea noastra, ne intrebam de ce ati devenit niste rapidisti de televizor. De ce nu raspundeti singuri la aceste intrebari scrise de noi in toiul betiei. Si ne temem sa luam in considerare proverbul care spune ca nu e bine sa slefuiesti prea tare un giuvaer, pentru ca s-ar putea sa descoperi ca piatra din care e facut e falsa.
Mai baieti, va fandositi mai ceva ca domnisoarele de demult inainte de o prima intalnire. Voi ati vrea sa va scaldati in apa sacra a Rapidului, dar mai intai, bagati un degetel si strambati din nas. Pentru ca acum apa e rece.
Banii s-au dus. Si din expresia de “business emotional” a mai ramas doar a doua sa parte. Castigati titluri pentru altii si aveti impresia ca ne faceti vreo mare bucurie atunci cand incepeti sa cantati: “Cine tine cu Steaua…” sau “In padurea cu alune…”.
O, Doamne, voi chiar ne considerati mici si prosti!
Voi mergeti la emisiuni din postura de “analisti”, dar refuzati sa rostiti ca ani de zile ati lucrat la AFC Rapid Bucuresti, echipa care inainte de Paste a jucat cu Asalt Bucuresti, in Seria a II-a, a Ligii a V-a Bucuresti.
Refuzati sa le explicati oamenilor ca falimentul e considerat sfarsitul numai in Romania. Pentru ca in Scotia, Glasgow Rangers a luat-o de la capat dupa faliment si astazi e din nou in lumina reflectoarelor.
Desi aveti o mare experienta in lumea fotbalului, ezitati in a le spune oamenilor povestea lui Napoli, clubul trimis in Liga a IV-a din Italia si care in acest an a jucat in Liga Campionilor.
Sau ca AC Parma a falimentat si ca a revenit sub numele de FC Parma si nimeni nu a considerat-o “clona”.
Atunci cand Borussia Dortmund a fost la un pas de faliment, au sarit cu totii ca arsi! Federatie, Liga, mass-media, suporteri si foarte important, adversari. Sub diverse forme, cu totii au evitat acel potential dezastru pentru industria fotbalului de la ei din tara.
In Romania, cluburile de traditie au fost conduse cu lautari la groapa si astazi pe posturile de sport de la noi din tara vedem The Flintstones si Familia Bundy.
Ceva e profund defect in modul nostru de a exista, de a gandi si de a grai, din moment ce preferam batjocura in locul unei maini care sa vina in ajutor in momentele grele.
Veti spune ca acesta e doar punctul nostru de vedere. Desigur ca asa e. Pentru ca al vostru cu siguranta nu este. Nimeni nu stie astazi care e cu adevarat punctul vostru de vedere in privinta Rapidului.
Nimeni nu stie cu adevarat ce anume asteptati voi in acest moment sau cum anume sperati voi sa se rezolve “problema Rapid”. Cine ati vrea sa o rezolve si cum? Stand acasa, pe canapea, in fata televizorului si asteptand?
Atunci cand ne-am indragostit de Rapid, noi am stiut ce vrem. Astazi stim in continuare ce vrem.
Voi ce anume vreti?
Pentru ca asa cum scrie Nicolae Dabija in cartea “Tema pentru acasa” un “Te iubesc” reprezinta o invitatie la vesnicie.
17 aprilie 2017, la drum de seara – Cei multi si prosti din SOCIOS RAPID 1923
