A sosit momentul să vă redăm şi a doua parte a interviului cu Liţă Dumitru. Fostul mare fotbalist al Rapidului şi-a povestit deja cariera de jucător în Giuleşti şi modul în care a fost transferat la Steaua. De data aceasta, omul care s-a stabilit deocamdată în SUA vorbeşte despre experienţele din afara dreptunghiului. Cele din cariera de antrenor, dar şi legate de George Copos sau Traian Băsescu. Oameni cu care nu a avut niciodată o relaţie prea bună. Din motive diferite.

Interviu cu Liţă Dumitru

După opt ani la Steaua aţi luat drumul Timişoarei. De ce această schimbare la 30 de ani?

Îmi doream enorm să am studii superioare. În Banat mi s-a ivit această oportunitate pe care nu o puteam refuza. Mi-am dorit să plec instant, nu mi-a păsat că îmi voi pierde gradele militare. Eu voiam facultate, să fiu student, să devin absolvent, aşa că mi s-a părut ideal. Bine, în esenţă facultatea a fost o corvoadă. Pentru noi, ca sportivi… Aveam unii profesori care nu erau foarte înţelegători. Materia era foarte grea, aşa că m-am chinuit destul de mult. Numai că asta îmi doream şi din punctul ăsta de vedere nu mi-a părut rău că am luat decizia de atunci.

Liţă Dumitru: „George Copos a dat jos toate pozele cu mine”

Revenind în Giuleşti, trebuie spus că aţi fost antrenor cu normă întreagă în sezonul 1996-1997. Cum a fost?

O experienţă ciudată! Eu deja acumulasem ceva experienţă. Am fost la FC Naţional, cu Cornel Dinu preşedinte, constuisem o echipă care se lupta la titlu. El era acolo foarte respectat, dar a venit oferta de la echipa lui de suflet, Dinamo, şi nu a stat un moment pe gânduri. Am plecat şi eu la Jiul Petroşani. Acolo am dat de Miron Cozma. Unul dintre cei mai corecţi patroni cu care am lucrat în viaţa mea! Ce spunea, aia făcea. Nu se băga peste antrenori, aşa că am promovat. Pe urmă s-a dus nea Jean Pădureanu preşedinte în Giuleşti şi a vrut să mă ia antrenor la Rapid. Îmi era greu să refuz.

Şi totuşi… Ce nu a mers?

Păi nu a mers că George Copos nu m-a plăcut deloc! Iar când Jean Pădureanu a plecat de la echipă, nu prea mai aveam cum să am viaţă acolo. O să mă întrebi poate de ce această adversitate a lui… Să răspundă el! Cert e că a făcut tot posibilul să îndepărteze toate fotografiile, imagini, tablouri şi ce mai era cu mine, de pe Giuleşti. Sper că te-am lămurit ce treabă puteam face acolo…

Liţă Dumitru, amintiri cu Sandu Neagu de la World Cup 1970

Să revenim la subiecte mai frumoase… World Cup 1970!

Ceva de vis! Eu chiar în anul ăla debutasem la prima reprezentativă, eram printre cei mai tineri. Însă aveam o poftă nebună de fotbal, de performanţă. A fost o experienţă cum rar îţi este dat să trăieşti în viaţă. Am jucat bine în toate meciurile, într-o grupă în care nimeni nu ne dădea mari şanse. Însă aveam un lot de o valoare incontestabilă. Aproape toţi jucătorii loveau la fel de bine mingea cu ambele picioare, calitatea era uriaşă. Îmi aduc aminte şi de Sandu Neagu, Dumnezeu să îl ierte!, ce meci a făcut cu Cehoslovacia. Cu gol şi penalty scos…

Chiar, aţi fost cinci jucători de la Rapid. Cât va ajutat acest aspect?

A contat… Ţi-am spus, pe atunci, Rapid era foarte valoroasă. Rică Răducanu, Culae Lupescu şi Dan Coe erau deja consacraţi de mult timp, iar eu cu Sand Neagu eram lupii tineri. Ne-a ieşit jocul bine zic eu, chiar foarte bine. Să ai adversari campioana mondială en-titre şi viitoarea campioană mondială spune totul.

Liţă Dumitru: „A jucat cine a respectat regulile”

Cu toate astea, Dan Coe, la fel ca Nicolae Dobrin nu a jucat vreun minut… Rică Răducanu a intrat doar cu Brazilia, în ultimul meci, o repriză şi ceva. Ce s-a întâmplat?

Nu s-a întâmplat nimic! Nea Angelo Niculescu, Dumnezeu să îl ierte!, a fost un selecţioner extrem de corect. În sensul că el a stabilit un program foarte strict, pe care toată lumea trebuia să îl respecte. Am mers acolo pentru a juca fotbal, pentru avea rezultate, nu pentru a ne da în petec. Ei bine, nu toată lumea a respectat la dungă ceea ce se stabilise, aşa că s-au văzut consecinţele… Nu a existat vreo conspiraţie sau ceva, cum am tot auzit… Cine a meritat a jucat şi punct, indiferent de nume. Au fost colegii mei, dar asta e realitatea, nimeni nu a fost favorizat sau defavorizat atunci.

Liţă Dumitru i-a spus lui Traian Băsescu că nu se pricepe la fotbal

Pe Miron Cozma l-aţi lăudat, cu George Copos nu aţi ajuns la un numitor comun… Care ar fi un alt nume mare cu care aţi interacţionat?

Pe vremea în care era Ministru al Transporturilor, Traian Băsescu mi-a zis ceva care nu mi-a picat deloc bine: „Nu te supăra pe mine, Liţă, dar Anghel Iordănescu a fost fotbalist mai mare decât tine!” I-am replicat imediat, că dacă are impresia asta înseamnă că nu are habar de fotbal. Poate Iordănescu a fost un antrenor mai mare, da, dar să zici că a fost jucător mai mare decât mine, era nepricepere. Asta i-am transmis. Nici lui nu i-a picat bine, motiv pentru care n-a uitat replica mea nici peste ani, când ne-am revăzut, iar el era preşedintele României.

Aveţi destule experienţe ca antrenor, însă una atrage atenţia. Cariera de antrenor-jucător v-aţi încheiat-o în Germania. Cum aţi ajuns acolo?

Am stat ceva ani în Timişoara, acolo am cunoscut nişte germani. Cum ne-am împrietenit, ei mi-au propus să încerc această experienţă. Am fost curios, am mers acolo, dar mi-am dat seama că nu era ceea ce mă aşteptam şi, până la urmă, am revenit în ţară.

Ianis Hagi a fost dorit de FC Dalas!

De ceva timp aţi decis să plecaţi în SUA. Cum este viaţa acolo?

Fac ceea ce îmi place şi asta este foarte important, pentru că am recunoscute diplomele mele de antrenor aici şi antrenez la o şcoală de fotbal din Atlanta. Căutăm talente şi aici, cum a fost, de exemplu, cazul lui Pierre Semudenge pe care l-am trimis la Chiajna. Băiatul este foarte talentat, dar e… avocat la meserie! Un om deosebit. Îmi pare rău că încă nu a reuşit în fotbalul românesc, dar sunt sigur că îşi va reveni în cele din urmă. Însă să ştii că şi românii sunt monitorizaţi aici.

Da? Cine anume?

Îţi dau un exemplu elocvent. Cei de la FC Dallas, din MLS, şi-au dorit să îl transfere pe Ianis Hagi. Au fost discuţii cu tatăl său, Gică, negocieri, dar nu s-a ajuns la un numitor comun. Evident, nu este un jucător pe care să îl iei uşor, când vine vorba de partea financiară. Cert este că oamenii de acolo l-au plăcut foarte mult.