Am apreciat întotdeauna rapidiştii, indiferent de echipele la care au jucat. Povestea lui Dragoş Balauru, portarul de la FC Voluntari, este una aparte. Prima dată, el şi-a recunoscut public simpatia pentru Rapid tot într-un interviu acordat 1923.ro. Au trecut ani buni de atunci! Între timp, portarul care nu a apucat să joace vreun minut oficial pentru giuleşteni, deşi a fost la un moment dat în lot, traversează cel mai bun sezon al carierei. În sensul că a câştigat Cupa României alături de ilfoveni. Într-o finală în care a fost chiar protagonist! Dragoş a acceptat cu mare plăcere să vorbească pentru site-ul suporterilor rapidişti de pretutindeni despre realizările şi eşecurile sale în fotbal. Despre viaţa de rapidist, dar şi despre câteva hobby-uri mai puţin comune.
Povesteşte-ne, te rog, cum a fost momentul în care ai apărat acea lovitură de la 11 metri. Ai simţit că luaţi Cupa?
Un sentiment pur, de nedescris! O emoţie intensă, minunată. Când crezi de la început până la sfârşit că poţi lua un trofeu, răsplata este pe măsură. Nu am cuvinte să descriu suplimentar clipa în care am conştientizat că suntem câştigători.
Ce sentiment este să obţii Cupa României, mai ales din postura de outsider. Care au fost momentele cheie din acest sezon ale competiţiei pentru FC Voluntari?
Ăsta cred că a fost, de fapt, avantajul nostru. Că am plecat cu şansa a 2-a, iar adversarii ne-au cam luat de sus. Momentul cheie a fost cu Craiova, la ei acasă, când am bătut. Ei au fost, după părerea mea, cea mai puternică echipă dintre cele pe care le-am întâlnit până la finală. A fost momentul în care chiar ne-am dat seama că putem şi trebuie să luăm trofeul.
Marele regret al lui Dragoş Balauru, că nu a jucat la Rapid
Ai ajuns la Voluntari încă de când echipa era în liga a doua. Cum a evoluat acest club din punct de vedere sportiv.
Din punct de vedere sportiv echipa a evoluat extrem de rapid, chiar de la liga 3-a. Promovând doi ani la rând, iar sezonul acesta a venit şi cireaşa de pe tort, anume Cupa României. Un succes care cu siguranţă va rămâne în istoria fotbalului românesc!
Pe lângă Bornescu, mai joci alături de două nume importante din istoria Rapidului, doi foşti căpitani. Vasile Maftei şi Costin Lazăr. Descrie-i puţin.
Mircea Bornescu m-a ajutat foarte mult, fiindcă datorită valorii sale s-a indus o concurenţă benefică, ce m-a ajutat enorm să cresc şi să mă dezvolt. La fel şi ceilalţi doi. Sunt oameni pe care toată suflarea rapidistă îi ştie, care au scris istorie lângă Podul Grant. Doi profesionişti desăvârşiţi, două caractere deosebite.
Nu ai negat vreodată că eşti rapidist. Ai fost aproape să joci la Rapid în 2013, dar din păcate n-ai rămas. Însă ai fost în lot la celebrul meci de baraj. Cum ai trăit acea partidă? Mai ales că recent ai fost coleg cu Alex Coman, unul dintre marcatorii din acel meci!
Nu am negat şi nu voi nega vreodată că sunt rapidist! Acesta rămâne unul dintre marile regrete ale carierei, că nu am apucat să joc pentru Rapid cu tribuna plină. Cu acel transfer cred că se rezolva problema aceasta! Au fost clipe frumoase după acel meci, dar din păcate nu am avut parte de continuitate în campionat!
Amintiri cu Lobonţ şi captura de… 20.25 kile!
Ce ne poţi spune despre perioada de la Viitorul Ovidiu? Cum a fost acea experienţă?
A fost o perioadă foarte bună, pentru că am avut continuitate, am apărat şi asta cred că a fost cel mai important! Acum mă bucur pentru foştii mei colegi că au reușit aceasta performanță.
În cantonamentul de iarnă te-ai pozat cu Volkan. Este modelul tău?
Nu, modelul şi idolul meu este Bogdan Lobonţ! Motivul, este simplu! Pentru că a jucat la Rapid şi fiind cam de aceeași statură, am ales acel stil.
Ştiu că eşti un pescar înrăit. Care e cea mai mare captură? Cam cât de des mergi la pescuit şi ce alte hobby-uri mai ai?
Da, este adevărat, îmi place mult pescuitul. Cea mai mare captură este de 20.25 kg. Merg când am timp, dar cum nu prea am, pot să spun că merg destul de rar… Alt hobby este vânătoarea.
În încheiere, te rog să le trimiţi un mesaj rapidiştilor de pretutindeni!
Să nu uite niciodată cum au ajuns să iubească Rapidul!
