La începutul lui 2008, Rapidul părea de neoprit. Transferuri de senzaţie şi un început excelent de campionat. Până la urmă însă totul s-a năruit şi de acolo fundaţia construită cu multă muncă în aproape 15 ani a început să se clatine serios până a cedat. Una dintre acele cauze a fost aducerea lui Julio Cesar, mijlocaşul brazilian care a fost aproape să ne bage în faliment după ce a primit la forurile internaţionale dreptate în ceea ce priveşte o datorie de 400 de mii de euro pe care Rapid o avea la el.
Numai că, din fericire pentru existenţa clubului, acesta nu era înscris la masa credală, deci, în concluzie, nu-şi mai poate recupera banii. Hai să revenim însă puţin în trecut, când Julio Cesar a fost adus la Rapid pe un salariu de 40.000 de euro lunar! Net! O sumă halucinantă pentru Liga 1, asemănătoare cu cea pe care o primea şi portarul Urko Pardo, ei fiind cei mai bine plătiţi fotbalişti din lot. Brazilianul făcea toţi banii. Mijlocaş de talie mondială, care a jucat foarte bine la Lokomotiv Moscova şi AEK Atena, iar apoi la Gaziantepspor, a fost adus în Giuleşti la solicitarea lui Jose Peseiro.
Evoluţiile sale au fost în general bune, arătând o calitate peste media Ligii 1 şi chiar peste cea a unor coechipieri brazilieni foarte valoroşi, precum Juliano Spadacio sau Cesinha. Salariul însă i-a fost fatal. Când câştigi de două ori sau chiar de patru ori mai bine decât fotbalişti care deja aveau lupte grele duse pentru Rapid, nu ai cum să fii perceput cu ochi buni. Doar dacă faci diferenţa meci de meci, iar Julio Cesar, oricât a fost de bun, nu a putut face asta. În fapt, nu a înscris decât două goluri, cu Poli Iaşi şi Gloria Buzău.
Fathi Taher a fost de bună credinţă când a investit 8 milioane de euro şi a adus piese grele precum cei doi mai sus amintiţi, antrenorul, de asemenea menţionat, plus alte piese de lux precum Ricardo Fernandes, Joao Paolo Pinto, Claudio Pitbull sau Joao Paolo Andrade. Nici unul însă nu avea salariul lui Julio Cesar şi nici unul nu era atât de rău privit de colegi. Asta a dăunat atmosferei. Pasele la nivelul gâtului pe care le-a tot primit, ca să vorbim în limbaj fotbalistic, i-au fost dăunătoare şi lui, dar şi Rapidului. E o lecţie că, niciodată, în România nu poţi aduce la un club un jucător care câştigă de patru ori mai mulţi bani decât alţii care au jucat în sferturile Cupei UEFA.
După jumătate de an a reziliat contractul, a mers la Gaziantep în Turcia, însă a plecat fără a fi plătit… Nu e un lucru normal, dar parcă nici OK să-i intre atâţia bani în conturi. Dar contractul era contract. Insolvenţa a driblat însă plata acestei sume uriaşe, ca de altfel şi în alte cazuri. Julio Cesar însă este singurul caz ce merită menţionat, fiindcă este, poate, singurul jucător adus pe un salariu de nabab şi care chiar şi-ar fi meritat leafa, având în vedere valoarea sa. Nu însă în România şi nu la o echipă la care tu să câştigi 40.000 de euro pe lună, când cei mai bine plătiţi colegi ai tăi aveau maximum 20.000 de euro!
