„Un strigăt din vechea Troie, pentru faima lui Dan Coe!” este scandarea care răsună la fiecare meci din galeria Giuletiului. Mai puţin cunoscut tinerilor, legendarul fundaş central rapidist, socotit de mulţi drept cel mai bun fotbalist din istorie pe postul său, a avut o carieră prolifică în tricoul Rapidului, dar un sfârşit tragic, spânzurându-se la doar 40 de ani în Germania, la Koln. Dan Coe a jucat un deceniu în tricoul Rapidului, a câştigat doar un trofeu, titlul din 1967, dar ce este cel mai important, în această perioadă a strâns 41 de selecţii şi două goluri în naţionala României. Cifre aproape imposibil de obţinut pentru un rapidist în acei ani.
Dan Coe s-a lăsat de fotbal la 34 de ani şi, ulterior, a plecat la muncă în Germania, unde a fost găsit spânzurat în toamna lui 1981. Cu toate că au circulat numeroase zvonuri legate de moartea sa, Culae Luepscu, omul alături de care a făcut cuplu în defensiva rapidistă ani buni, a povestit drama prin care a trecut fostul său coechipier şi de ce se simte vinovat pentru moartea sa. „El nu avea vreo calificare ca fotbalist… Fugise în Germania cu o stewardesă, spăla vase acolo. Eu am vrut să-l împac cu nevastă-sa, că avea şi o fiică, aşa că i-am făcut rost de viză de Germania. Am zis că se împacă, dar eu cred că de acolo i s-a tras. Mă simt vinovat că a murit… Dacă nu se ducea nevastă-sa după el, cred că trăia şi azi, săracul…”, a povestit Culae Lupescu pentru 1923.ro.
Dincolo de acest episod trist, Culae Lupescu ne-a vorbit şi despre vremea în care cei doi jucau împreună atât la Rapid, cât şi la echipa naţională. „Coe a fost om de bază în preliminariile pentru Cupa Mondială din 1970, chiar căpitan în unele meciuri, dar eu am avut norocul să joc la turneul final. El a fost rezervă atunci… Eram mai în formă şi făceam cuplu bun cu Cornel Dinu. El urca mereu, eu acopeream spatele. Aşa ne-am înţeles de minune!”, a completat Lupescu.
Culae i-a făcut şi un portret cât se poate de relevant legendarului Dan Coe, alături de care a jucat timp de patru ani în centrul defensivei Rapidului: „Dan Coe a trăit prin forţă! Se impunea mereu. Ţipa, urla, era agresiv, dar nu la modul fizic! Nu a rupt vreodată un picior, chair dacă era o forţă a naturii. M-am înţeles foarte bine cu el cât am fost colegi în linia defensivă”.
