Suntem în primăvara lui 2008. Rapid termină campionatul pe trei, după ce o bună parte a sezonului a arătat că poate câştiga încă un titlu. La egalitate de puncte în clasament s-a aflat şi Unirea Urziceni. Echipa care avea să câştige campionatul absolut surprinzător peste încă un sezon. Rămânem la primăvara lui 2008. Un fotbalist în plină ascensiune, de 27 de ani, este pus pe liber de Urziceni. Rapid caută o schimbare, negocierile dintre Taher şi Copos nu erau încă finalizate, astfel încât orice jucător poate fi interesant.
În ultima etapă a sezonului, în oficiala Giuleştiului se aude o voce: “Ciprian Petre e un fotbalist de care Rapid are nevoie, credeţi-mă!”. Câteva priviri se întorc curioase în acea direcţie, unde un bărbat aproape de vârsta a treia îşi spune punctul de vedere. Numele lui Ciprian nu spune prea multe, dar la 28 de ani el se remarcă drept unul dintre cei mai tehnici fotbalişti de bandă din Liga 1. La Rapid vine o armată de străini, iar Petre pleacă la Gloria Bistriţa, de la echipa care avea să se încununeze campioană.
A rămas unul dintre cei mai constanţi jucători din Liga 1 până în ziua de azi, iar apogeul carierei l-a atins cu Gaz Metan în vara lui 2012, când a eliminat-o pe Mainz din Liga Europa. La un nivel mai înalt decât cel provincial nu a putut să joace, fiindcă nimeni în afară de bărbatul din tribună nu l-a văzut suficient de bun pentru Rapid. Dacă ar fi fost sau nu, n-avem de unde şti. Cert este că Ciprian Petre este unul dintre cei mai constant mijlocaşi din Liga 1. Iar omul care îl dorea la Rapid este tocmai tatăl său, conform martorilor prezenţi atunci în tribună.
