Cristi Pustai a vorbit cu noi şi despre cariera sa de antrenor care, după cum bine ştie toată lumea, este una care ne face să credem că va sta mult timp pe banca Rapidului şi va aduce rezultate dintre cele mai bune.
Domnule Pustai, sunteţi perceput drept un antrenor care schimbă foarte greu echipa. Să ne aşteptăm la un proiect pe termen lung şi în Giuleşti?
Momentan, îmi propun să ne salvăm de la retrogradare, iar apoi vedem. În momentul ăsta, rămânerea în prima ligă ar echivala cu un titlu, dar din sezonul viitor problema se va pune altfel. Acesta este un obiectiv prea mic pentru Rapid, aspiraţiile mele sunt altele.
Aţi venit la Rapid într-un moment foarte greu. Cine v-a convins?
Am fost aproape să vin la Rapid cu câteva luni mai devreme, chiar trebuia să ajung la Bucureşti, însă m-am oprit la Târgu Mureş (râde). A fost o experienţă interesantă şi acolo, chiar dacă scurtă, pe care nu o regret. Atunci vorbisem cu domnul Moraru, iar după ce am plecat de la ASA m-a căutat domnul Dinu Gheorghe şi ne-am înţeles imediat.
Totuşi, echipa era într-o situaţie dificilă… Cum v-a convins?
Consider că este cel mai mare risc pe care mi l-am asumat în carieră, însă eu am crezut că Rapid poate fi salvată, chiar dacă atunci când am ajuns echipa era pe locul 18, ultimul. La început a fost şi mai greu, pentru că nu aveam suficienţi jucători, iar în primul cantonament nici roamingul nu-l aveam activat. Prietenii şi rudele îmi dădeau mereu mesaje în care-mi spuneau că risc să-mi distrug cariera, dar uite că până la urmă totul a fost bine şi sper că vom continua aşa.
Niciodată nu v-aţi mai întâlnit cu o asemenea situaţie?
Oarecum în 2007, când am preluat Gaz Metan… Echipa era pe locul 15 în liga a doua, am dus-o până pe 6, apoi am promovat. Totuşi, vorbim de branduri diferite.
La Mediaş v-aţi petrecut cea mai mare parte a carierei…
Da, şi sunt mulţumit de ce am realizat. Am dus echipa în Liga Europa pentru prima dată în istorie, unde am scos Mainz. Ne calificam şi în grupe, dacă aveam puţină şansă cu Austria Viena… Ah… Ce ocazie a ratat Bawab în minutul 85 în retur! Dacă dădeam gol, ne calificam! De fapt, nici nu cred că plecam vreodată de la Gaz Metan dacă nu era domnul Condescu să mă convingă să vin la Pandurii.
O experienţă mai scurtă, dar plină de succes!
E adevărat, acolo am mers pentru prima dată în istorie în Cupele Europene şi am ajuns în grupe. Nu aş fi plecat, dar mai erau câteva etape şi am zis că poate dacă-mi dau eu demisia se reglează lucrurile şi ajunge echipa din spate Dinamo, pentru a se lupta la un loc de cupă europeană. Plus că nu mai erau nici oamenii pentru care am venit. Ulterior Dinamo n-a mai avut voie să joace în Liga Europa, dar nici Pandurii n-a ajuns, s-a dus CFR. Dacă rămâneam la Pandurii, cred că echipa se califica în Europa, dar aşa a fost să fie!
