Nu este vorba despre titlul din 1942 de care încă nu ne putem bucura, chiar dacă motivele pentru care nu a fost recunoscut rămân stranii, ci despre un campionat care s-a jucat două sezoane mai târziu. Între 1943 şi 1944, printre resturi de proiectile şi în miros de praf de puşcă, fotbalul căzuse pe planul secund. Cu toate acestea, în România se juca, iar Rapid conducea clasamentul la mijlocului acelui campionat despre care alte date nu au mai rămas. Totul s-a oprit însă brusc, din cauza conflictului militar şi nu vom şti niciodată dacă acea echipă condusă de legendarul Baratky s-ar fi încoronat campioană.
Fiind într-un moment de apogeu şi fiind obişnuită din plin cu situaţiile dificile şi / sau potrivnice, noi credem că da. Cum copertina s-a tras însă prematur, istoria a rămas de altă părere. În tot cazul, în acei ani, şi Giuleştiul nostru mult iubit a suferit avarii ireversibile, în sensul că peluza nord a fost doborâtă, iar reconstrucţia ei s-a produs abia după jumătate de secol, dar la dimensiuni mai mici.
