AS Roma îl are pe Francesco Totti, cu 25 de sezoane, AC Milan pe Paolo Maldini, cu 24, iar Dinamo Moscova pe Lev Iaşin cu 22. Pentru a numi doar cele mai notabile nume care au jucat, întreaga carieră, la acelaşi club. Din fericire, există astfel de cazuri şi în istoria echipei Rapid. Chiar dacă nu chiar la acelaşi nivel. Trei fotbalişti de-a lungul istoriei au jucat doar pentru Rapid. Ne referim la oameni care au scris istorie şi care, cu excepţia junioratului, nu au evoluat pentru alt club decât la cel de lângă Podul Grant. Primul dintre ei pe care îl menţionăm este Take Macri. În vârstă de 86 ani, fostul mare fundaş din Giuleşti s-a retras de ani buni la Paris. La echipa mare de la Rapid a ajuns în 1950.
Take Macri palmares fabulos, dar fără trofeu notabil
Take Macri era un puşti de numai 19 ani când a început să joace lângă Podul Grant. Şi nu a mai plecat de la echipa al cărei căpitan şi lider a devenit până la mijlocul lui 1965. Cu mai puţin de doi ani înainte ca Rapid să ia primul titlu oficial din istorie… Nu avea decât 34 de ani, însă a simţit că nu mai este la nivelul care să îi permită să ajute Rapid aşa cum şi-ar fi dorit. După aproape 16 sezoane în Giuleşti el a spus pas. A lăsat cifre personale impresionante în urmă, dar nu a câştigat vreun trofeu intern major. A cucerit Cupa Balcanică în 1964, Cupa Primăverii în 1957 şi este printre puţinii din istoria Rapidului care a bifat două promovări din liga a 2-a. În 1952 şi 1955. Prima la doar doi ani după ce a ratat cucerirea titlului cu Locomotiva, aşa cum se numea Rapid atunci, la golaveraj…
Macri şi Codreanu, juniori şi la alte echipe
Au fost 15 sezoane pline cu 221 de meciuri jucate de Take Macri în Liga 1 pentru Rapid. Multe în liga 2, dar şi Cupa României. În total, cu tot cu alte competiţii cu conotaţie oficială, fundaşul a evoluat în jur de 300 de partide pentru Rapid! Nu îi întrece pe Nae Stanciu sau Iliuţă Greavu, dar se menţine bine în top. De menţionat este că Take nu a făcut junioratul la Rapid. Ci la Flacăra Roşie Bucureşti. Cum nici Teo Codreanu, al doilea om care şi-a dedicat întreaga carieră de seniori echipei Rapid, nu l-a făcut pe tot. Ba mai mult, Teo Codreanu, dispărut dintre noi în 2016, la 74 ani, a început să joace la… csa steaua. Din fericire, destinul l-a redirecţionat către Grant, acolo unde şi-a petrecut ultimii doi ani de juniorat. Apoi, alte 12 sezoane la echipa de seniori. Cu care a atins performanţe fabuloase, dar şi momente de agonie.
Take Macri la Rapid în 1964 este al treilea de pe rândul de sus, de la stânga la dreapta. Pe rândul de jos, primul din stânga este Teo Codreanu
Codreanu face parte dintr-o echipă de aur a Rapidului, cea din 1967
Totul trebuie luat pe rând. În primul rând, este de menţionat că, spre deosebire de Take Macri, cu care a fost coleg în patru sezoane, Teo Codreanu nu a jucat pentru Rapid decât în prima ligă. 258 de meciuri. 11 în Cupele Europene, organizate de UEFA şi numeroase partide în Cupa României şi Cupa Balcanică. Cu alte cuvinte, şi mijlocaşul de bandă şi-a trecut în cont mai mult de 300 de partide oficiale pentru echipa de lângă Podul Grant. A marcat şi numeroase goluri, în jur de 50! Numai în Liga 1 a dat 39 şi trei în competiţiile continetale. Mai important decât orice, Teofil Codreanu a câştigat cu Rapid cam tot ce se poate cuceri. Un titlu în 1967, o Cupă a României în 1972, două Cupe Balcanice în 1964 şi 1966 şi, nu în ultimul rând a fost de… cinci ori vicecampion al României!
Sandu Neagu, unicul nume mare care a jucat doar la Rapid
Performanţe unice pentru cei doi oameni mai sus amintiţi, pe urmele cărora a mai călcat, imediat, şi Sandu Neagu. Din păcate, fostul mare atacant a plecat dintre noi în 2010, la doar 61 de ani. Moştenirea lăsată de el în urmă este însă unică. Fotbalist de mare talent, el este singurul care a jucat doar la Rapid inclusiv în perioada junioratului. Şi primul jucător care a devenit campion alături de Rapid, pentru ca apoi să câştige şi liga a doua. A luat două Cupe ale României, a jucat în total în Giuleşti peste 300 de meciuri oficiale. A dat 93 de goluri în Liga 1, cel puţin 17 în liga a 2-a, cinci în Cupele Europene. Plus altele în Cupa României. După Puiu Ionescu, este al doilea golgheter al echipei din Giuleşti. Pentru care a jucat 13 sezoane la nivel de seniori plus alţi ani la juniori, unde şi-a şi început cariera. Suntem mândri că în istoria echipei Rapid există aceste trei mari nume!
Am scris aici şi v-am arătat un cadru cu echipa Rapid, campioană în 1999. Dar nu cea mare, ci echipa de tineret, pregătită atunci de Ionuţ Chirilă. Dacă acel cadru a fost făcut pe terenul Laromet, revenim acum cu unul mult mai impresionant. O fotografie de grup realizată chiar pe stadionul Giuleşti. Se pot distinge câteva figuri emblematice din istoria echipei din Giuleşti aici. Precum Răzvan Raţ, Ionuţ Voicu sau Florin Bratu. Cel din urmă a fost unul dintre oamenii de bază la câştigarea titlului din 2003.
Andrei Mărgăritescu era căpitan la Rapid
Din staff-ul acelei formaţii secunde a Rapidului făcea parte şi regretatul Teo Codreanu. Fosta extremă a Rapidului campion din 1967 şi care, din păcate, a plecat dintre noi la începutul lui 2016. Căpitan la Rapid atunci, varianta de tineret, era Andrei Mărgăritescu. Un nume care nu spune multe pentru fanii rapidişti, având în vedere că nu a jucat decât foarte puţin pentru echipa din Giuleşti. Plecând în 2000. După 2004 însă el a jucat sute de meciuri pentru Dinamo Bucureşti.
2 octombrie 1966. După 8-1 cu Iaşiul şi 1-0 într-o deplasare extrem de grea, la Petroşani, iată că Rapid pierde din nou. Şi pierde cum nu se poate mai prost, cu 2-1, pe terenul marii rivale, Dinamo… Nici măcar Puiu Ionescu, golgheterul nostru, n-a mai găsit drumul spre plasă. Unicul nostru gol l-a dat Teo Codreanu. Dar n-a fost de ajuns. Va fi oare furtună în vestiar? Lui nea Tinel sigur nu-i place ce s-a întâmplat. Şi nici minunaţilor suporteri ai Rapidului. Nu e nimic, ei vor fi la datorie peste o săptămână, pe 9 octombrie, când Rapid va juca acasă cu un alt Dinamo. Cu cel din Piteşti!
La acest inceput de ianuarie iubitorii fotbalului din Onesti au tresarit la aflarea unei vesti foarte triste: Teofil Codreanu, antrenorul care a pregatit in cateva sezoane competitionale echipa de fotbal CSM Borzesti, s-a stins din viata, la 75 de ani! Infocatii suporteri ai „Regelui Fotbal” isi amintesc ca Teo Codreanu a fost un fotbalist ce si-a legat numele de castigarea primului titlu de campioana a Romaniei a echipei Rapid Bucuresti (in campionatul Diviziei A din 1966-1967)! El a jucat alaturi de „granzii” Giulestiului, Lupescu, Dan Coe, Greavu, Nasturescu, Niky Dumitriu, Ion Ionescu. Teo Codreanu a jucat 258 de meciuri in Divizia A cu Rapid Bucuresti, inscriind 39 de goluri si a contribuit si la castigarea, in 1982 a Cupei Romaniei. In 1965 a fost in echipa nationala a Romaniei intr-un meci contra Turciei (pierdut de tara noastra cu 3-1) iar in cupele europene a jucat in 13 meciuri, sub acelasi tricouvisiniu.
Conducator al destinului fotbalului din municipiul de pe Trotus intr- o perioada mai lunga, in cea „comunista”), onesteanul Mircea Bostan ne-a vorbit cu multe emotii („lacrimile risipindu-se spre cer” la greaua despartire) despre prezenta lui Teo Codreanu pe aceste meleaguri. In acest sens a mentionat: „Teofil Codreanu, caruia marele cronicar sportiv Ioan Chirila i-a spus «Parpala», pentru faptul ca era un truditor, un jucator de rezistenta fizica si cu o buna tehnica individuala, cu simt tactic de invidiat, a ajuns la Onesti – in municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej dupa ce in 1982 echipa CSM Borzesti a promovat din C in Divizia B. Atunci am promovat fara a avea nici o infrangere si ne trebuia un antrenor in care sa avem incredere. Pe Teo Codreanu (care antrenase o echipa din Radauti), l-am intalnit in curtea Rapidului, el fiind casatorit atunci cu o… onesteanca! A venit la Onesti, bazandu-se pe prietenia mea si a fost un antrenor foarte cinstit si corect, care isi facea treaba. In sezonul competitional 1982-1983 CSM Borzesti a incheiat campionatul pe locul VII dar in sezonul urmator, in care am avut ca adversari echipele Gloria Buzau, Farul Constanta (retrogradate din Divizia A), Dunarea Galati (fosta divizionara A) dar si echipe din orase resedinta de judet (Unirea Slobozia, Ceahlaul Piatra Neamt, Gloria Bistrita, ce vorba, celor de la partid trebuiau sa ramana in Divizia B si altele), am retrogradat! Situatia a fost de necrezut aproape, pentru ca in acel sezon am obtinut 5 puncte in primele trei etape, in care am invins si pe Dunarea Galati! Am disputat meciuri foarte bune in deplasare si am incheiat turul campionatului pe locul 7. In retur, datorita «sapaturilor» (la Bucuresti «facandu-se cartile», pentru a ramane echipele din orasele resedinta de judet!), «ne-am dus la vale», echipa CSM Borzesti retrogradand in Divizia C. Aici, am reusit ca sa ne mentinem la mijlocul clasamentului si desi Teo Codreanu a revenit pe banca antrenorilor echipei noastre la inceputul returului campionatului 1984-1985, n-am mai reusit promovarea, lucrurile in fotbalul onestean luand un cu totul alt curs, ce a dus la desfiintarea CSM Borzesti si… aparitia FC Onesti!”
Mircea Bostan a „presarat” intre aceste amintiri si cateva lucruri legate de activitatea antrenorului Teo Codreanu la CSM Borzesti: „Dupa ce am invins cu 4-1 la Onesti pe Gloria Buzau, in minte imi revine un meci de trista amintire, cel cu Unirea Slobozia. Acesta s-a jucat pe Stadionul Energia si a pus presiune pe echipa faptul ca brigada de arbitri era de la … Bucuresti, cu centralul Petre Iliescu, un arbitru cunoscut ca «taia in carne vie!» Dupa ce nu a acordat un penalty clar pentru onesteni in primele minute ale meciului si am reusit ca sa inscriem in minutul 87, la finalul meciului, in min. 90 arbitrul de centru a oferit cadou un 11 m oaspetilor, care au egalat, micsorand sansele noastre de supravietuire in Div. B (cu Slobozia fiind in lupta directa! Cu Teofil Codreanu am vorbit la telefon cu prilejul sarbatorilor de iarna, in decembrie, promitandu-ne ca o sa ne intalnim la Bucuresti… „Gandurile de regret ale onesteanului Mircea Bostan si-au gasit impacare in faptul ca sute de comentarii, cu sentimente triste de condoliante, au umplut paginile retelelor de socializare in doar cateva ore de la trecerea in nefiinta a lui Teofil Codreanu, a carui amintire este pastrata si de iubitorii fotbalului din Onesti… acest sport „disparand” pentru nivelul competitional de liga din orizontul autoritatilor locale… Raman si stadioanele Onestiului pustii…
Teofil Codreanu, fostul mare fotbalist al Rapidului, ne-a părăsit în această săptămână, la 75 de ani… Cel poreclit Parpală nu a fost uitat de suporterii giuleşteni, care au afişat un banner uriaş prin care îşi iau adio de la omul care a jucat peste 300 de meciuri pentru Rapid, singura echipă pentru care a jucat la seniori. Acesta a fost afişat pe faţada stadionului dinspre Calea Giuleşti.
