Cei buni nu vor să semneze, cei praf nu vor să rezilieze

La Rapid s-a ajuns într-o situație greu de explicat: jucătorii pe care clubul ar trebui să-i păstreze ezită să-și prelungească înțelegerile, în timp ce fotbaliștii de care conducerea ar vrea să scape nu au niciun motiv să plece. Pașcanu, Dobre, Aioani și Onea nu se grăbesc să semneze contracte noi, iar cei aduși pe bani grei, fără să confirme așteptările, rămân legați de Giulești. Daniel Pancu vorbește despre un lot supradimensionat și o atmosferă proastă. Dar problema nu a apărut odată cu venirea lui Pancu. Este rezultatul unei conduceri care întreține de ani întregi același haos.

Rapid are prea mulți jucători și prea puține soluții

Daniel Pancu a spus răspicat, înaintea meciului cu Farul, că la antrenamente sunt prea mulți fotbaliști pentru o echipă care nu joacă în cupele europene. 26 de jucători de câmp, plus trei accidentați. Un lot greu de gestionat, mai ales când o parte dintre fotbaliști nu intră în planurile antrenorului.

„Iarăși suntem foarte mulți la antrenament. 26 de jucători de câmp, foarte mulți, plus încă 3 accidentați”, a spus Pancu.

Antrenorul a explicat și ce ar trebui să se întâmple în perioada de mercato din iarnă: reducerea lotului. Numai că există o problemă pe care Rapid o cunoaște de multă vreme.

„Mai mult pe subțiat lotul, dacă mă întrebați pe mine. Doar că aceleași probleme pe care le-am avut și în vară, nimeni nu-și dorește să plece. Toți sunt legați prin contract de Rapid și aici e problema conducerii, mai puțin a mea.”

Pancu a insistat că un asemenea număr de jucători nu poate produce nimic bun în condițiile actuale. Iar despre atmosferă a fost la fel de direct: „Atmosfera în niciun caz bună.”

Jucătorii pe care Rapid vrea să-i păstreze ezită, ceilalți țin de contracte

Aici apare paradoxul care spune multe despre felul în care este administrat clubul. Pașcanu, Dobre, Aioani și Onea sunt fotbaliști pe care Rapid ar avea motive să-i păstreze. Sunt nume importante pentru echipă, dar prelungirea contractelor lor nu este o formalitate. Jucătorii ezită, iar clubul nu are garanția că îi va convinge.

În schimb, pentru fotbaliștii care au costat bani serioși și nu au livrat pe măsura investiției, plecarea pare mult mai complicată. Contractele îi protejează, iar un salariu bun în Giulești nu este ceva la care să renunți cu ușurință. De ce ar pleca de bunăvoie de la borcanul cu miere?

Așa se construiește un lot dezechilibrat: cei pe care îi vrei nu sunt convinși să rămână, iar cei de care ai vrea să te desparți nu au niciun interes să plece. Rapid ajunge să plătească și să gestioneze un grup supradimensionat, în timp ce negocierile importante rămân fără rezultat.

Haosul nu a început cu Daniel Pancu

Ar fi prea simplu să punem totul în cârca antrenorului. Pancu poate fi criticat pentru unele declarații, pentru felul în care comunică sau pentru rezultatele echipei. Dar nu el a construit acest lot și nu el a negociat contractele care astăzi blochează plecările.

Mai mult, după Farul – Rapid 1-1, discursul său a devenit atât de greu de urmărit încât Vali Moraru a recunoscut, la Digi Sport, că nu reușește să înțeleagă mesajul transmis de antrenor.

„Sunt momente în care mă simt analfabet funcțional. Înțeleg toate cuvintele pe care le spune Daniel Pancu, dar nu mesajul. Ori am eu o limită, ori îmi lipsesc niște informații la care face el referire…”, a spus Vali Moraru.

Daniel Niculae a contestat, la rândul său, ideea că Rapid ar fi fost supusă unei presiuni pentru câștigarea campionatului. Iar Costi Mocanu a mers până la a propune, ca opinie personală, o despărțire de antrenor: „Eu, dacă aș fi domnul Șucu, i-aș zice: «Hai să reziliem! Mulțumesc!» Serios.”

Toate aceste reacții arată cât de multă confuzie există în jurul Rapidului. Dar schimbarea antrenorului nu rezolvă automat problemele unui lot construit prost și ale unor contracte care fac aproape imposibilă curățenia.

Conducerea trebuie să răspundă pentru acest cerc vicios

De ani de zile, Rapid repetă același scenariu. Se aduc jucători, se investesc bani, se schimbă antrenori, se fac promisiuni, apoi se descoperă că lotul este prea mare, că unii fotbaliști nu pot fi folosiți și că despărțirile costă prea mult.

La fiecare nouă criză, discuția se mută spre antrenor sau spre jucători. Mult mai rar se vorbește despre cei care au construit lotul, au negociat contractele și au luat deciziile sportive. Or, tocmai acolo trebuie căutată rădăcina problemei.

Dan Șucu și Victor Angelescu nu pot trata situația ca pe o simplă nemulțumire a lui Daniel Pancu. Dacă antrenorul spune că are prea mulți jucători și că atmosfera este proastă, conducerea trebuie să explice cum s-a ajuns aici și ce soluții are. Nu este suficient să schimbi câțiva oameni de pe bancă și să speri că următorul va face ordine în același vestiar.

Rapid nu duce lipsă de contracte, ci de o strategie coerentă. Cei buni nu se grăbesc să semneze, cei de care clubul vrea să scape nu vor să plece, iar nota de plată pentru acest haos o achită, în fiecare săptămână, echipa și suporterii.