Rapid a încheiat prima jumătate a sezonului regular într-o poziție bună, însă punctele nu reușesc să ascundă problemele pe care le vedem etapă de etapă. O victorie la Farul ar fi adus echipa lui Daniel Pancu la egalitate cu Dinamo și Universitatea Craiova. Mai mult, dacă punctele s-ar înjumătăți acum, Rapid ar fi tot acolo, cu un mic avantaj pentru cele două rivale, care nu ar fi avut nevoie de rotunjire. Pe hârtie, suntem bine. Pe teren, lucrurile arată cu totul altfel.
Un clasament bun într-un campionat foarte slab
Rapid stă bine în clasament. Nu avem ce să contestăm aici. Echipa este în apropierea primelor locuri, iar diferențele sunt suficient de mici încât orice serie de rezultate să schimbe ierarhia. Cu cele trei puncte de la Farul, situația ar fi arătat chiar mai bine.
Dar există o întrebare pe care nu o putem evita: cât de mult ne spune acest clasament despre valoarea reală a Rapidului?
Am mai văzut filmul acesta. În edițiile precedente, Rapid a avut momente în care a stat bine în clasament, a dat impresia că poate construi ceva serios, iar apoi a venit inevitabila dezamăgire. Poziția din clasament a fost adesea mai bună decât fotbalul oferit.
Adevărul este că SuperLiga traversează o perioadă în care nivelul general nu impresionează. Sunt puține echipe care joacă un fotbal constant, puține formații care pot domina convingător și prea multe meciuri în care rezultatul cântărește mai mult decât jocul. Într-un asemenea campionat, poți ajunge sus fără să convingi pe nimeni.
Rapid profită de această realitate, dar nu trebuie să o confunde cu progresul.
Pancu nu este mulțumit, iar suporterii au motivele lor
Daniel Pancu nu pare deloc un antrenor fericit. Discursul său din ultima perioadă trădează nemulțumiri profunde, atât în privința mentalității echipei, cât și a dimensiunii lotului și a atmosferei din vestiar.
Nu este vorba despre o singură repriză slabă sau despre un punct pierdut la Constanța. Este vorba despre un tipar. Rapid începe bine, apoi cedează teren, pierde din intensitate și ajunge să sufere în momente în care ar trebui să controleze jocul. Am văzut asta și în alte partide, iar explicația nu poate fi că adversarii au avut pur și simplu mai mult noroc.
Nici suporterii rapidiști nu sunt într-o dispoziție mai bună. Încrederea nu se construiește din declarații despre obiective și din calcule de clasament. Se construiește pe teren, prin atitudine, continuitate și sentimentul că echipa știe ce vrea să joace.
Iar în acest moment, Giuleștiul nu are suficiente motive să fie liniștit.
Iarna trebuie să aducă schimbări reale
Este limpede că Rapid are nevoie urgentă de întăriri. Nu de transferuri făcute pentru a bifa activitate în mercato, nu de jucători aduși doar pentru a completa lotul, ci de fotbaliști care să ridice nivelul echipei și să aducă soluții acolo unde problemele sunt evidente.
La fel de importantă este și reducerea lotului. Daniel Pancu a vorbit despre prea mulți jucători la antrenamente, despre oameni care nu vor să plece și despre o atmosferă care nu este deloc bună. Un vestiar aglomerat, cu fotbaliști nemulțumiți sau fără perspective reale de a juca, nu poate fi mediul ideal pentru o echipă care vrea să lupte pentru primele locuri.
Să sperăm că iarna va aduce și plecările necesare. Uneori, o echipă se întărește nu doar prin oamenii pe care îi aduce, ci și prin deciziile pe care are curajul să le ia în privința celor care nu mai au un rol clar.
Conducerea trebuie să înțeleagă că nu este suficient să avem un lot numeros. Avem nevoie de un lot echilibrat, de concurență sănătoasă și de jucători care își doresc cu adevărat să fie aici.
Rapid încă are timp să schimbe povestea
Prima jumătate a sezonului nu a fost un eșec. Nici nu poate fi considerată un succes deplin. Rapid este aproape de vârful clasamentului, iar obiectivul calificării în play-off este la îndemână. Există puncte, există timp și există posibilitatea ca echipa să arate cu totul altfel după pauza de iarnă.
Dar timpul nu rezolvă singur problemele. Ele trebuie recunoscute și tratate. Pancu are nevoie de sprijin, lotul are nevoie de clarificări, iar echipa are nevoie de fotbaliști care să facă diferența atunci când meciurile devin dificile.
Rapidul nostru nu trebuie să se mulțumească doar cu o poziție bună într-un campionat modest. Giuleștiul așteaptă mai mult, iar așteptările acestea sunt firești.
Poate că, în sfârșit, această iarnă va fi momentul în care se va schimba ceva cu adevărat. Să vină jucătorii de care avem nevoie, să plece cei care nu mai pot ajuta și să vedem, în partea a doua a sezonului, o echipă care joacă cu încredere și știe pentru ce luptă.
Suntem încă în cărți. Iar dacă se vor lua deciziile potrivite, primăvara ne poate găsi cu motive reale să credem din nou în Rapid.
În clasament Rapid stă bine. Ce va fi vom vedea. Nu cred că se aștepta cineva să defilăm. Deocamdată, orice obiectiv e încă 100% realizabil.
E interesant cum în ultima vreme oamenii se declară disperați când o duc bine. Românii stau mai bine ca oricând în istorie, dar plâng după Ceaușescu și cer să fie salvați din mizerie. De Șoșoacă și Dacogeorgescu.
Francezii trăiesc în puf, dar zbiară prin manifestații că mor de foame și dau foc Parisului. Americanii l-au votat pe Trumputin fiindcă se pretindeau săraci, cu un PIB pe cap de locuitor mult peste UE.
Cu cât îți cresc burta și mașina mai mari, cu atât ți se pare că sunt dezastrul și nefericirea mai grozave. Poate că un deceniu de nenorociri adevărate i-ar vindeca pe mulți de fandaxie…