Fotbalul românesc și presa sportivă sunt în doliu după dispariția lui Mircea M. Ionescu. Scriitor, dramaturg, comentator și unul dintre cei mai apreciați jurnaliști sportivi ai României, Mircea M. Ionescu s-a stins din viață la vârsta de 81 de ani.
Pentru suporterii Rapidului, vestea are o încărcătură aparte. Mircea M. Ionescu nu a fost doar un jurnalist care a scris despre fotbal, ci un rapidist autentic, format în cartierul Giulești, unde și-a descoperit dragostea pentru clubul vișiniu încă din copilărie.
Anunțul decesului a fost făcut de jurnalistul Alin Buzărin, care i-a adus un omagiu emoționant, descriindu-l drept „legendă” și amintind salutul devenit emblematic al lui Mircea M. Ionescu: „Bun găsit, dragi prieteni ai fotbalului”.
„Rapidist făcut de cartier”
Într-un amplu interviu acordat publicației 100% Sport, Mircea M. Ionescu a povestit cum legătura sa cu Rapidul a început încă din copilărie.
„Acolo pe unde pietrele cântau «Rapid, Rapid, cadână zvăpăiată». La intersecția Căii Griviței cu Bulevardul 1 Mai, lângă Podul Constanța”, își amintea el despre locul în care a crescut.
Întrebat direct dacă este rapidist, răspunsul său a fost unul care spune totul:
„Făcut de cartier.”
A povestit cum tatăl său îl ducea pe stadionul Giulești încă de la opt ani și cum, înaintea fiecărui meci, familia mergea mai întâi la Teatrul Giulești. Pentru el, teatrul și Rapidul au crescut împreună, devenind cele două mari pasiuni ale vieții.
Fotbalul și teatrul, cele două mari iubiri
Mircea M. Ionescu spunea că și-a împărțit întreaga existență între cele două „amante”, fotbalul și teatrul.
Deși a practicat rugby, box și handbal în tinerețe, destinul l-a condus spre gazetărie. A debutat în presa sportivă la sfârșitul anilor ’60, a comentat meciuri la televiziune și radio, a scris mii de cronici și reportaje și a devenit una dintre cele mai respectate voci ale jurnalismului sportiv românesc.
În paralel, a construit o impresionantă carieră literară, semnând 38 de volume de teatru, eseuri, poezie, memorialistică și reportaje. Piesele sale au fost montate atât în România, cât și în străinătate, iar activitatea i-a fost răsplătită cu numeroase premii, inclusiv distincții ale Academiei Române, UNITER și Uniunii Scriitorilor.
O voce care va rămâne în memoria rapidiștilor
Mircea M. Ionescu a fost unul dintre acei oameni care au trăit Rapidul înainte de a-l scrie. Pentru el, Giuleștiul nu era doar un stadion, ci locul în care s-a format ca om.
Prin articolele, comentariile și cărțile sale, a lăsat în urmă o moștenire importantă pentru presa sportivă românească și pentru generații întregi de suporteri.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!







RIP !
Dumnezeu să-L odihnească !
A fost un MARE OM, Rapidist si gazetar de excepție !
Inclusiv in perioada rezidenței in America a scos un ziar unde amintea mereu de Rapid.
Avea o voce aparte special pentru meseria lui.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească !
Odihnește-te in pace Maestre! Dumnezeu să te ierte!
Dumnezeu să-l ierte!