Dragă club iubit Rapid, știu că este o perioadă nefastă!
Știu că mulți te critică, știu că mulți te urăsc, știu că mulți te lovesc, însă ceea ce simt pentru tine este și va rămâne neschimbat. Poate nu sunt cel mai înfocat suporter, dar nu sunt nici cel mai slab dintre ei. Sunt unul care te iubește dincolo de orice neajuns. Sunt cel care te susține necondiționat, chiar dacă am inima plină de amărăciune și durere.
Știu, ar fi multe de spus despre tine. Ar fi multe de corectat, sunt multe neajunsuri, sunt multe semne de întrebare și, totuși, eu voi rămâne acolo, necondiționat, așa cum am fost întotdeauna.
Fără critici intense, fără înjurături, fără texte spuse la nervi. Doar eu și sentimentele mele. Mă doare faptul că se merge la stadion și, în loc de aplauze și aclamații, aud înjurii și ironii.
Oare de ce am ajuns să ne întoarcem iar împotriva noastră? Era un proverb: „Păzește-mă de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur”. Tare mult ni se potrivește acum! Aduceți-vă aminte că Rapidul s-a reconstruit. Aduceți-vă aminte prin câte am trecut. Asta e ce ne dorim, de fapt?!
Nu am pretenția ca voi să fiți de acord cu mine, asta e ce trăiesc, ce-mi doresc și ce exprim.
Știu, încă o dată mă repet, e dureros, însă nu avem ce face. Și hai să gândim puțin la rece. Cu ce ne ajută să avem venin în suflet și să ne vărsăm veninul asupra lor? Oare nu tot noi avem de suferit? Stați acasă, fraților!!!
Decât să mergeți la stadion și să îi înverșunați și mai tare, mai bine îi lipsiți de prezență. Puțini și buni, decât mulți și… nepotriviți!
Știu, e multă patimă, e multă durere.
Dar nu credeți că asta e ultimul lucru de care au ei nevoie? Hai să ne gândim puțin. Dacă atât de mult ne dăm că iubim Rapidul, de ce oare îi facem atâta rău? Credeți că puteți să mai iubiți acolo unde aruncați cu venin? Eu cred că nu. Și fluctuațiile astea de la iubire la ură nu ne fac bine. Tind să cred că e o iubire bolnavă, iar iubirile bolnave nu ajută.
Tind să cred că iubirea noastră poate să fie vindecată, că, dincolo de suferință, putem regăsi unitatea.
Să nu ne lăsăm doborâți de ură sau dezamăgire, ci să lăsăm criticile și veninul deoparte și să ne amintim cine suntem.
Rapidul e mai mult decât un club, e o parte din sufletul nostru.
Și eu voi rămâne aici, cu încredere, cu răbdare și cu speranță, pentru că împreună, vom merge mai departe.
Bună seara doamnă. Chiar așteptam să citesc ce veți scrie după rușinea de luni. Vorbesc despre rușinea din tribune, căci ce s-a întâmplat pe gazon este doar un sport, unde cineva câștigă, iar altcineva pierde. Nu știu ce s-ar mai putea zice. Căci oricât am scrie, tot se vor găsi unii, pentru care a gândi înseamnă ceva absolut imposibil. Da, aveți dreptate, mai bine mai puțini, dar mai cu cap și decât o „galerie” cu comportament de interlopi, mai bine aplauze că la teatru. Am fost pe Giulești și mi-a fost rușine. Nu fiindcă țin cu o echipă în derivă de etape bune, ci de faptul că sunt asociat cu unii care înlocuiesc „hai Rapid” cu înjurăturile. Și din păcate, nu văd nimic bun în perspectivă… Sănătate !