Lui Bocciu nu i se datorează doar renașterea Galeriei Rapidului, ci chiar renașterea Rapidului. Sigur, nu doar lui, dar rolul său e de o importanță majoră.

Motivele pentru care spun acest lucru sunt multe, dar mă rezum strict la unul singur pe care vi-l redau sub forma unei întrebări:

Credeți că proiectul pornit de Daniel Tudorache, la inițiativa lui Ovidiu Burcă ar fi avut succes fără sprijinul Galeriei conduse de Bocciu?

Într-o vreme în care cunoșteai după nume și prenume pe toată lumea care vorbea despre Rapid și toți cei care vorbeau despre Rapid alergau haotic în direcții diferite, Bocciu i-a strâns pe toți în jurul lui și a dat un sens extraordinar expresiei „a renaște din propria cenușă”.

Că a făcut și greșeli? Să arunce primul cu piatra cel care n-a greșit niciodată! Dar când tragem linie, lucrurile bune sunt mult mai multe și mult mai importante.

Cu bunele și cu relele lui, Bocciu s-a făcut nu numai respectat, ci și iubit și tocmai de aceea cine va veni după el are o misiune al naibii de grea. Pentru că ștacheta e ridicată foarte sus, așteptările sunt foarte mari, iar răbdarea nu a fost niciodată punctul nostru forte.

De aceea, putem concluziona că suntem într-un moment de cotitură, un moment de importanță istorică pentru Rapid, moment care nu trebuie, totuși, privit deloc cu neîncredere. Am trecut noi prin clipe mult mai grele.

Dragoș Leasă

1923.ro