Atunci cand ai un obiectiv clar, oamenii se impart in doua mari categorii: cei DATORITA CARORA reusesti si cei IN CIUDA CARORA reusesti.
Aceasta este mentalitatea dupa care ma conduc in viata, iar prin ceea ce va spun vreau sa scot in evidenta atat importanta vitala pe care o are stabilirea unui obiectiv clar, indiferent de domeniul de activitate pe care ti l-ai ales, dar si constanta cu care mergi spre indeplinirea lui, constient fiind ca singura cale care duce catre esec este renuntarea.
Rapidul este pe un drum foarte bun, iar asta in primul rand pentru ca o mana de oameni, intr-un moment extrem de dur din istoria de 100 de ani a clubului, a refuzat sa renunte.
Au fost „certuri”, au fost „lupte”, dar la final, exact asa cum anticipam, RAPIDUL a castigat. Spuneam pe atunci ca, indiferent de divergentele de opinie, DIRECTIA este aceeasi. Iata ce scriam in urma cu sase ani:
Dragi Rapidisti,
O sa incep aceasta scrisoare pe care v-o adresez cu o poveste cat se poate de reala a primelor momente pe care le-am trait alaturi de Rapid, urmand a o pune in legatura cu ceea ce se intampla astazi in viata clubului pe care il iubim cu totii.
Aveam aproape 7 ani. Era intr-o dupa amiaza de iunie, 1989, cand impreuna cu tatal meu am inceput sa lucram la un steag alb-visiniu dintr-un material foarte frumos pe care il primise cadou de la un coleg de serviciu. Era pregatirea pentru unul dintre cele mai importante momente din viata noastra: ziua in care vom merge, pentru prima oara impreuna, pe Giulesti.
Meciul era unul fara miza, deoarece Rapidul era deja retrogradata in Divizia B, iar intalnirea cu Sportul Studentesc conta doar pentru statistica. S-a terminat 4-4, pentru noi au marcat Goanta si Caciureac ambii cate doua si, pe langa atmosfera de la meci, m-a impresionat tabela din DREAPTA, care se schimba, in mintea mea de atunci, SINGURA, de fiecare data cand cineva inscria un gol.
Am revenit pe stadion in toamna, in prima etapa din Divizia B, insa fortele de ordine nu ne-au permis accesul la tribuna a 2-a, din motive pe care oricum n-as fi putut sa le inteleg, asa ca am fost nevoiti sa mergem la tribuna I. Nu mai stiu cu cine am jucat. Nici cat a fost scorul. Pentru ca tot meciul m-am chinuit sa inteleg cum tabela data trecuta era in DREAPTA, iar acum e in STANGA.
Aceste doua momente din inceputul vietii mele de Rapidist ma fac sa inteleg in TOTALITATE situatia actuala a clubului si in cele ce urmeaza am sa va explic, pe scurt, de ce, asa ca cititi mai departe…
De curand, am stat de vorba, fata in fata, cu un prieten care sustine proiectul Academiei Rapid, care, cu argumente, incerca sa-mi explice de ce e mai bun acest proiect, in timp ce eu, de asemenea cu argumente, incercam sa-i explic faptul ca fara toti suporterii sai, Rapidul nu poate fi Rapid. E ca si cum i-ai cere unui TATA sa aleaga intre fiii sai. Chiar daca unul e mai destept, altul mai putin inzestrat, niciodata un parinte nu va putea sa aleaga pe cine iubeste mai mult.
Lasand la o parte toate acestea, la un moment dat, prietenul despre care va vorbesc, a aratat in STANGA sa, spunand ca aceasta este directia in care trebuie sa mergem. Si-atunci mi-am adus aminte de povestea pe care v-am spus-o mai sus, am zambit, si-apoi i-am aratat inspre DREAPTA mea, spunandu-i vehement, ca acolo e directia in care trebuie sa mergem.
VEDETI CAT DE SIMPLU E? Desi ne certam, uneori din motive puerile, mai mult sau mai putin civilizat si cu siguranta mai mult de 90% in mediul virtual, pe ce anume trebuie facut si cum trebuie sa fie, pana la urma, chiar daca unul arata stanga, iar celalalt arata dreapta, daca stam fata-n fata, DIRECTIA ESTE ACEEASI.
Pentru ca sub o forma sau alta, toti ne dorim acelasi lucru. Dar e momentul sa intelegem ca nu putem obtine ceea ce ne dorim SEPARAT, ci doar IMPREUNA. Iar pentru a vedea mai clar acest lucru, inspirat de tricourile purtate de CARMEN BUCURESTI, va invit sa contemplati la culoarea VISINIE!
Veti vedea ca fara NEGRU, avem doar ROSU si vice-versa! FARA NEGRU NU EXISTA VISINIU. NICI FARA ROSU!
Inchei aceasta scrisoare cu o dorinta, care sper sa devina realitate cat de curand: HAIDETI SA LASAM DEOPARTE ORGOLIILE, URA, SI TOT CEEA CE IMPIEDICA RAPIDUL SA REDEVINA MARE!
Cu dragoste fraterna,
Dragos Leasa
Privind putin in urma, observam ca astazi „ne certam” la fel de mult. Unii pe motiv de antrenor, altii pe motiv de strategie de marketing, altii pe motiv de conducere s.a.m.d. Si avand in spate experienta nedorita a falimentului clubului, aceasta „cearta”, aceste discutii in contradictoriu, interminabile uneori, reprezinta un motiv de foarte mare bucurie.
In primul rand pentru ca DIRECTIA a ramas aceeasi. Apoi, pentru ca avem pentru ce sa ne „certam” si, nu in ultimul rand, pentru ca „CEARTA” e deja la un alt nivel. Una e sa te certi in L4 si alta pentru ca esti nemultumit ca te-ai indepartat putin de locul 1 din Superliga.
Rapid e pe drumul cel bun pentru ca are un OBIECTIV CLAR! Si va reusi sa-l duca la indeplinire DATORITA oamenilor din jurul sau, dar si IN CIUDA celor care-i vor raul.
Iar eu de-abia astept sa titrez pe 1923.ro – RAPID BUCURESTI – CAMPIOANA ROMANIEI! Stiu deja tot ce voi scrie si stiu deja ca de-abia asteptati sa vedeti articolul.
„Rapid București – Campioana României” e titlul care starneste cele mai puternice emotii. Care umezeste ochii cu lacrimi de fericire. E titlul unui articol care va fi cu siguranta scris pe 1923.ro.
Sper ca acest lucru sa se intample in 2024, an care va doresc sa fie plin de impliniri, atat spirituale, cat si materiale.
Sa ne-auzim cu bine!
Dragos Leasa
