Editorial Leasă Dragoș | Așa a fost Rapidul mereu: una rea – una bună, una bună – una rea
Unul din lucrurile pe care le-am învățat de la Rapid este că atunci când sunt trist știu că urmează ceva bun, iar atunci cand sunt fericit trebuie să ma bucur cu măsură.
Ați auzit, cu siguranță, pe mulți spunând: „Rapid e viața mea” și probabil i-ați crezut fanatici, dar nu cred ca v-ați gândit la sensul mult mai profund al acestei afirmații care ne duce la concluzia că Rapid e viața noastră. A tuturor.
O viață în care după o tristețe apare o bucurie, iar după o bucurie apare o tristețe.
Iată câteva exemple în acest sens:
1. Pierdem titlul la Craiova în mai ’98, imediat luăm Cupa și ne răzbunăm pe olteni.
2. Câștigăm titlul în ’99, imediat pierdem Cupa impotriva Stelei, dupa ce am fost egalați la 2 în ultimul minut
3. Eliminam pe Hamburg si ne calificam în sferturile Cupei UEFA, imediat ne elimina…
Si lista poate continua.
Așa a fost Rapidul mereu, un rea – una bună, una bună – una rea. Exact ca viața noastră, a tuturor.
De aceea, pentru mine acest Centenar nu este despre adversarul cu care ar fi trebuit sa joace Rapidul și nu o poate face din cauza campionatului organizat de UEFA, nu este despre spectacolul organizat de club si nici despre Street Food-ul din jurul stadionului.
Nu e despre ce ar fi trebuit să se facă și nu s-a făcut sau ce s-a făcut și nu ar fi trebuit să se facă.
Acest Centenar este despre Rapid așa cum este el, iar punctul principal al acestei sărbători, vedeta absolută a zilei de 25 iunie 2023, va fi pentru mine BUCURIA că Rapidul trăiește și că e, deși are 100 de ani, mai tânăr ca oricând.
Să lăsăm așadar puțin deoparte lucrurile potrivnice acestei BUCURII și sa petrecem, fiecare în felul său, această mare sărbătoare rapidistă.
HAI RAPID!
Leasă Dragoș
1923.ro
