Rapid – CSU Craiova 1-2. O înfrângere care a durut, dar care este cât se poate de corectă. Și pe care trebuie să ne-o asumăm, dacă dorim să mergem spre viitorul strălucitor pe care noi deja îl vizualizăm. Arbitrajul? Este evident că, mai ales în România, nu te faci arbitru dacă ești un om cinstit și la locul tău. Uitați-vă la ei. Dar nu de asta a pierdut Rapid. Nu l-a pus nimeni pe Belu să intre așa. Sigur, poate unul din galbene i se putea ierta, dar tot îl lua mai târziu. Nu e un reproș! Belu joacă cu sufletul, fiindcă uneori instinctul, dorința, depășesc rațiunea. Belu joacă pentru suporteri! Ca orice alt jucător de la Rapid. Nici nu se poate altfel când ai de la 15.000 de suporteri în spate acasă, care urlă ca nebunii pentru tine, și de la 500 în sus în fiecare deplasare. Indiferent cât de departe.

Dacă scorul era 1-0, Craiova stătea cu curul în poartă

Da, a fost fault la Alami înainte de golul de 2-1, dar ce mai contează? Șutul lui Koljic a fost unul superb, care a compensat, cumva, ocaziile mari ale Craiovei. Nimeni dintre cei cu sânge vișiniu nu suportă vreo Craiovă, că-s aceeași ciorbă, și cu atât mai puțin pe Reghecampf, dar au meritat să ia punctele. Nu că au fost mai buni, ci datorită conjuncturii. Nu a influențat cu nimic eliminarea lui Belu, băieții lui Iosif stăteau cu curul în poartă și dacă erau 11 la 11. Nu e reproș, e o constatare, la care fotbalistul, în general, dar cel român în special, s-a pretat tot mai mult în ultimii ani. Ca să fie clar, CSU ar fi făcut fix același lucru dacă conducea cu 1-0 și avea om în plus, iar Rapid, fără Belu, ar fi atacat în valuri. Asta pentru proștii care s-ar putea gândi că atacăm antrenorul.

Horațiu Moldovan, top all time al Ligii 1

Oltenii ar fi jucat fix așa și dacă aveau doi oameni mai mult, pentru că de aia au fost eliminați de Laci fără să dea gol. Revenind. E ușor să ne luăm de arbitri, să zicem că nu sunt rezerve, că s-a greșit nu știu ce. Nu, e doar un meci, trebuia să vină și o înfrângere. Rapid rămâne cu amintirea a 624 minute fără gol luat, care l-au dus pe Horațiu Moldovan în top 10 all time al Ligii 1, în fața lui Duckadam, de exemplu. Rapid rămâne cu cinci victorii și un egal în șapte meciuri, ca nou promovată. S-a simțit că a lipsit Grigore, că a lipsit Morais? Nu, la fel era și cu ei pe teren în meciul ăsta. Sigur, Dandea și Goge nu sunt chiar la nivelul lor, dar ei nu au jucat rău. Noi nu trebuie decât să ne bucurăm de ce se întâmplă.

Rapid putea obține un punct după un gol luat în poarta goală

Noi credem că Rapid, în continuare, e favorită la play-off, chiar dacă oamenii din club vorbesc doar de salvarea de la retrogradare. Noi știm care este potențialul băieților, mai ales când au o asemenea galerie în spate și acest suflet vișiniu, suflet rapidist. Rapid poate lua titlul anul ăsta, dar poate și retrograda. Se poate orice, fiindcă de aia e Rapid. De aia trebuie să ne bucurăm. N-are rost să facem acum calcule de cretini că „am zis noi că vine înfrângerea!” Dacă Koljic nu prindea acel șut se termina 1-1, iar oltenii se lăudau că au luat un punct după ce au dat, practic, un gol pe care-l dădea fix oricine. Atunci, era bine, nu? Să nu mai venim acum cu vinovați sau cu „ce trebuia făcut”. Înainte să le explicăm altora ce trebuie să facă, mai bine să facem noi ce trebuie să facem noi.

Suntem unici!

Rapid joacă pe  10 septembrie la Arad, meci pe care trebuie să-l privim cu la fel de mult entuziasm, chiar dacă, acum, echipa nu mai e neînvinsă și fără gol luat. Poate ăsta este cel mai frumos lucru! Acum trebuie să-și revină. Și-și va reveni! Noi credem, rapidismul e unic. Nu avem nevoie de scuze, lamentări sau de dat explicații. S-a pierdut un meci și gata. Se vor mai pierde și altele. Mai multe vor fi victorii, iar cel mai important e că ne-am recâștigat Rapidul! În loc de încheiere, iată un articol genial pentru cei care cred că cineva are ceva cu noi. Nu doar cu Rapid, ci cu noi. Fiecare în parte! Da, cineva are. Mereu noi înșine avem ceva cu noi. Atât!