INTERVIU | Robert Ilyes joacă pentru Sepsi II la 47 ani! Mijlocașul expune amintiri de la Rapid
La 47 de ani, Robert Ilyes nu e doar secundul lui Leo Grozavu la Sepsi. Mai evoluează din când în când pentru echipa a doua a clubului în Liga a 3-a, reușind chiar să înscrie în acest sezon. Să citești un interviu cu mijlocașul central este o adevărată plăcere. Mai ales când apare pe 1923.ro. Pentru că site-ul suporterilor rapidiști de pretutindeni a făcut un mega interviu în trecut cu fostul mare fotbalist vișiniu. Sigur, acum interviul a apărut în Gazeta Sporturilor, dar el este absolut savuros, așa că nu avem cum să nu îl redăm. Integral! Mai ales că vorbim despre unul dintre cei mai iubiți și consistenți fotbaliști rapidiști de după 2000.
Interviu Robert Ilyes
Domnule Ilyes, cum să vă zicem, antrenor, antrenor-jucător? Încă mai jucați…
Sunt antrenor-jucător, e adevărat. Sunt unde e nevoie. Mă mai bag încă și la antrenamente. Când Leo mă solicită, eu abia aștept șansa să mă mai mișc. Am o vârstă, nu-i ușor să faci față antrenamentelor unei echipe de Liga 1.
Chiar jucați la Liga a 3-a, mai și marcați…
Acolo am mai jucat, da. Din păcate, nivelul nu e atât de bun și încă pot face față. Joc din experiență. Capacitatea mea fizică e OK, am jucat uneori chiar 90 de minute pentru Sepsi 2. O fac mult din experiență, din așezare. Comunic mult cu jucătorii. Joc din plăcere. Așa am fost toată viața. Tot timpul mi-a plăcut munca și seriozitatea. De asta răspund prezent când pot și știu că ajut.
Robert Ilyes, un exemplu pentru orice sportiv de înalt nivel
E vreun secret?
Nu știu dacă-i secret. Și ca fotbalist am fost atent la tot. Nu m-am abătut niciodată de la un regulament pe care mi l-am trasat. Ca fotbalist nu plecam niciodată după antrenament fără să fac refacerea ca la carte, la fel somnul de după antrenament. Când ajungeam acasă, toți știau că două ore trebuie să fie liniște ca să dorm. Mă închideam în cameră și nimeni nu trebuia să mă deranjeze. Am avut o singură accidentare în toată cariera și aia la umăr.
Cât contează liniștea financiară de la Sepsi pentru parcursul pe care îl aveți?
Mult, e clar că ne ajută. Crezi că nu-s invidioși pe noi adversarii din Liga 1? Trebuie să recunoaștem că avem o stabilitate financiară. Noi, ca staff, nu trebuie să ne mai concentrăm și pe alte detalii mărunte. Pot spune că oameni ca la Sfântu Gheorghe nu mai există în România. Aici când s-a dat o dată pentru salariu, nu există întârziere. Ce se promite aia se face. Jucătorii vor să vină aici pentru că sunt respectați. Deja au început să ne bage alții în seamă, ceea ce e bine pentru viitorul clubului.
Robert Ilyes: „Păcat că nu avem un prim-ministru ca Viktor Orban”
Investițiile guvernului maghiar sunt mari în sport, bani probabil că sunt și în România, ce merge la ei și la noi nu?
Guvernul maghiar bagă bani în toate sporturile, ei construiesc săli, stadioane, patinoare. Păcat că nu avem un prim-ministru ca al Ungariei. Atât pot să spun!
Să le copiem exemplul?
Uite, am citit ceva. Și în Ungaria s-a pus problema de ce nu fac mai multe spitale și bagă bani în sport. Vorba domnului Orban a fost următoarea: „Construim stadioane pentru ca tinerii să facă sport și atunci nu vom avea nevoie de atâtea spitale”. Asta ar trebui să dea de gândit politicienilor, să ia exemplu.
Nu în puține cazuri Sepsi a avut probleme din cauza scandărilor de pe stadioane. V-ați imunizat?
Undeva în suflet ne doare când auzim. Noi mereu ne bazăm pe niște principii. Suporterii noștri când merg în deplasări niciodată nu fac scandal, nu se apucă să strige anti-România. Caută să se comporte pozitiv. Și noi, ca echipă, căutăm să fim respectuoși, să ne comportăm ca în lumea modernă.
Dar jucătorii?
În miza jocului, noi cred că de multe ori nu auzim ce se întâmplă în tribune. Jucătorii și mai puțin. Cred însă că pe domnul Dioszegi îl doare. Suntem de etnie maghiară, însă trăim în România. Aici muncim, aici plătim impozitele. Respectăm regulile statului. Undeva ne doare! Sper că vom intra în lumea civilizată și că vom fi mult mai respectați.
Robert Ilyes ar fi spus „DA” oricărei naționale
Rămâne regretul că n-ați jucat niciodată pentru națională?
Da, poate când eram la Rapid meritam și eu să fiu la națională. Mai ales în primul an de acolo. Din păcate, în perioada aia erau mulți jucători valoroși care evoluau în străinătate.
Pentru România n-ați jucat, dar dacă ați fi primit șansa să evoluați pentru Ungaria?
De ce nu? Am dublă cetățenie. Oriunde aș fi fost chemat, aș fi fost mândru să reprezint țara. Rămâne regretul că n-am jucat pentru vreo națională, România sau Ungaria.
Ați jucat pentru Rapid într-o perioadă tare, cum erau derby-urile cu steaua sau Dinamo?
Vedeți că zâmbesc. Ce vremuri! Chiar acum, în vacanță, m-am mai uitat pe niște casete, că mai am câteva meciuri înregistrate. Pff, senzații pe care nu o să le mai trăiesc vreodată în viață. Să joci în fața unui public atât de numeros și vulcanic e ceva. Ca jucător când vezi acei fani ai Rapidului, care pun atât de mult suflet și pasiune… Îmi plăcea!
Se vede!
Cu o seară înaintea acestor meciuri tremuram. Mă pregăteam să pot să dau totul din mine. Când intram pe teren și auzeam imnul Rapidului, intram în transă. Incredibil! Aveam atâta adrenalină încât și după un meci de 90 de minute nu simțeam oboseala. Eram atât de motivat să arăt totul oamenilor încât mai puteam juca un meci. La Rapid am devenit mult mai bun, mai pozitiv.
Puteați merge la o rivală?
Concret n-a fost nicio ofertă. Discuții au mai fost, au apărut și prin ziare. Nu știu dacă aș fi mers. Am fost 4 ani la Rapid, unde eram foarte iubit. Fanii Rapidului mi-au demonstrat asta.
Povești nemuritoare din Giulești
Cum v-au demonstrat?
Am avut momente când ne-a luat galeria la ture și am trăit clipe din care efectiv credeam că nu voi mai ajunge să văd a doua zi. După meciul pierdut în Cupă la Brăila, ne-au aliniat pe banca de rezerve și ne-au luat la ture. Eram amenințați! Când au ajuns la mine, mi-au zis: „N-avem ce să-ți reproșăm, tu și când joci prost ești util echipei”. Eram apreciat și când nu jucam bine. Poate că nu eram atât de talentat, dar compensam prin agresivitate și dorință până la epuizare. Asta e impresia mea și cred că de asta sunt și acum iubit. Am jucat la Rapid cu sufletul! Sunt rapidist pur! Îi urmăresc și acum cât pot! Particip și la meciuri de old-boys.
Cum va fi întâlnirea cu ei dacă vor promova?
Nu știu ce voi simți! Voi vedea când voi păși în stadion, bănuiesc că va fi frumos cel nou. Cred că va fi plin dacă vor reveni fanii în tribune. Știu sigur că voi fi aplaudat. Pentru tot ce-am lăsat în urma mea, cred că nu va fi altfel.
Robert Ilyes: „Copos ne învăța să investim în aur”
Momentul când echipa a ajuns în Liga a 4-a cum a fost?
O umilință! Pentru istorie, club, tradiție, oameni și tot ce înseamnă Rapid a fost o umilință. N-am crezut că acest brand poate ajunge atât de jos. Din păcate, oamenii erau nemulțumiți de domnul Copos. Dar iată că fără el Rapidul s-a prăbușit.
Vreo poveste cu domnul Copos?
Ținea mult la jucători. Nu știu cum socotea el mereu primele de joc. Ne plătea în dolari. Mereu ieșea la virgulă: 333 de dolari și 33 de cenți. Ne dădea la virgulă. Nu ridica, nu rotunjea niciodată. În schimb, venea mereu și ne dădea sfaturi, ne învăța să cumpărăm aur. Avea grijă de noi, să nu pierdem banii. Știa ce poți face cu banii! Nu prea am urmat sfaturile. Bine, nici contractele nu erau ca acum.
Meciul cu Anderlecht, cea mai mare decepție pentru Ilyes
Acolo ai avut cel mai mare salariu?
Nu, de asta am și plecat. M-a durut! După ce am bătut Stuttgart și ne-am calificat mi se oferise o prelungire cu un salariu mult mai mic decât ceea ce luau nou-veniții, jucători care nu făcuseră nimic pentru Rapid. Am fost dezamăgit! Timpul a trecut și inima mi-a rămas acolo!
Meciul cu Anderlecht cum a fost?
Cea mai mare durere. Nici în cele mai urâte vise nu credeam că vom pierde calificarea. 0-0 în tur, 2-0 la pauză cu o primă repriză incredibilă. Nu ajunseseră la poartă. Am dat gol și pasă de gol la Bratu, nu pot să-mi explic ce s-a întâmplat. Mentalitatea a fost problema. Eram încrezuți! Prea euforici! Nu credeam că putem primi 3 goluri. Am realizat peste ani cum am greșit. E târziu, din păcate! Am avut primă 10.000 de dolari, mulți bani pentru acele vremuri.
365 de meciuri a adunat Robert Ilyes în Liga 1, cu 71 de goluri pentru Foresta, Astra, Rapid, Brașov și Târgu Mureș
5 trofee a adunat: un titlu, două Cupe și două Supercupe ale României, toate cu Rapid
„Zi și noapte visez fotbal. Am avut două săptămâni de vacanță și i-am zis soției că abia aștept să mă întorc la fotbal. Efectiv simt că nu mă pot rupe de fenomen. N-am pierdut nimic din toată pasiunea asta.”
„În fiecare zi încerc să învăț lucruri noi, să progresez. Uite, am început și la Sepsi o nouă meserie, cea de analist video. Mă fascinează fotbalul și vreau să devin tot mai bun în meseria de antrenor.”
Sursa: gsp.ro
