Recent am avut ocazia să citesc două articole în care fotbaliști români cu un oarecare nume își povestesc viața sportivă mai ales. Că aia e importantă. Avem așa: Iulian Mamele, fundaș central cum probabil sunt cu miile la copii și juniori și Alexandru Iacob, tot fundaș central, comparat cu Miodrag Belodedici și Vlad Chiricheș. Evident și comparațiile astea sunt mereu deplasate în fotbalul românesc. Dar e clar că dintre cei doi Iacob, care a jucat în vișiniu mulți ani era cel mult mai înzestrat. În timp ce Mamele, chiar dacă a crescut la juniorii stelei, acolo s-a impus cu greu în perioada copilăriei. Apoi însă a luat calea exilului.
Iulian Mamele se antrena câte patru ore în plus pe zi!
O luăm cronologic, după cum și-au expus poveștile. Iulian Mamele spunea că, din cauza faptului că nu prindea echipa la juniori a început să se antreneze patru ore în plus pe zi, că alerga până la antrenament și înapoi. Toți din grupă râdeau de ambiția sa care părea una nebunească, însă, cum tot el a spus, dintre toți numai el a ajuns în Liga 1. Și nu a făcut chiar figurație. Pentru că a strâns la Concordia Chiajna, Pandurii Târgu Jiu și Viitorul Ovidiu peste 100 de meciuri. Nici măcar hepatita dobândită în copilărie nu l-a oprit! A cules cifre bune, chiar dacă s-a lăsat la doar 32 ani, când a înțeles că 10 ani de Liga 1 sunt destui.
Când nu e talent, 1000% e muncă
Iulian Mamele a jucat fotbal la un nivel bun chiar și dacă în perioada 2008 – 2009 a plecat la Bacău din cauze personale, care nu au legătură cu fotbalul, și nu a putut juca la Știința, așa cum dorea. A pierdut bună parte din acel sezon, dar a revenit. Adică, practic, Iulian Mamele a demonstrat că s-a născut ca oricare alt copil sănătos, dar nu neapărat talentat: potențial de a face sport la cel mai înalt nivel, dar pentru care trebuia să muncească enorm. Cel mai probabil, dacă nu ar fi fost un profesionist desăvârșit, nimeni nu ar fi auzit de el și toată cariera sa s-ar fi rezumat prin ligile județene, în timp ce-și câștiga existența din altele.
Mirel Rădoi rupea fiarele, Alex Iacob rupea cărțile… de joc. În vestiar!
Apoi îl avem pe Alexandru Iacob. Senzație a Hunedoarei, dorit de Inter Milano, dar luat de steaua. Copil minune, împrumutat apoi la Buzău și după, ușor, dar sigur, pierdut prin negura istoriei, chiar dacă jucase și la Rapid înainte de faliment. Acel Rapid era unul schimonosit, plin de jucători din propria pepinieră și cam atât… Motivul pentru care Alex Iacob nu a jucat nici 50 de meciuri în Liga 1 a fost povestit chiar de el. În timp ce Mirel Rădoi – de altfel tot un soi de Iulian Mamele, poate un pic mai talentat – rupea sala de forță în două, deși avea cam tot ce-și dorea, Iacob juca în vestiar cărți. Asta s-a și văzut pe fizicul lui mereu. Acum, evident, este la ora regretelor.
Talentul aproape că nu contează, determinarea este cheia
Însă la cei aproape 32 de ani ai lui perspectiva Ligii 1 nu mai există. Actualmente la Mioveni, o catastrofă de echipă din liga a doua, Iacob e și aici o prezență de mirare. Pentru că ne-am dat seama de când evolua la FC Rapid 1923 – acolo unde a venit când clubul era în liga a 4-a – că nivelul său nu se ridică nici măcar la această competiție. Poate că nu o recunoaște, dar trebuie să știe. Pentru că altfel nu juca la Mioveni. Scopul nu a fost să-l ridicăm pe unul în slăvi, iar pe celălalt să-l batjocorim. Nu, ci să prezentăm o realitate, grăită de cei doi – puteți găsi în link-urile atașate totul – prin care, practic, ne confirmă pe noi, care am scris de atâtea ori că nu contează dacă ești talentat sau nu!
Paralela dintre cei doi trebuie să fie o adevărată lecție!
Atât timp cât ești dispus să te antrenezi multe ore pe zi, mult mai multe decât restul, șansele tale s reușești sunt mult mai mari. Puștii ar trebui să înrămeze această paralelă și să facă tot ce le stă în putere să își respecte harul, pasiunea, drumul pe care au luat-o în viață. Nu îți garantează nimeni că dacă nu ești talentat vei ajunge în top dacă te antrenezi ca un nebun. Însă îți garantăm că oricât ai fi de talentat, fără muncă suplimentară nu ai vreo șansă de reușită! Iar exemplele din fotbalul mondial în general și din fotbalul românesc în special sunt nenumărate! Până una alta, să prezentăm și comparația exprimată în cifre între cei doi protagoniști ai articolului.
- 129 meciuri și 1 gol marcat în Liga 1 pentru Concordia Chiajna, Pandurii Târgu Jiu, Viitorul Ovidiu (2011-2017)
- 84 meciuri și 3 goluri în Liga a 2-a pentru Concordia Chiajna (2007-2011)
- 8 meciuri în Cupa României
- 5 meciuri în Cupa Ligii
- 5 meciuri în Europa League
- vicecampion al României cu Pandurii Târgu Jiu în 2013
- o promovare cu Concordia Chiajna în Liga 1 în 2011
Total meciuri: 231
- 36 meciuri în Liga 1 pentru Gloria Buzău, fcsb, Victoria Brănești și Rapid (2007, 2009, 2010-2011, 2012, 2014)
- 75 meciuri și 2 goluri în Liga a 2-a pentru Viitorul Ovidiu, Delta Tulcea, Rapid, Luceafărul Oradea, CS Mioveni
- 29 meciuri și 1 gol în Liga 1 din Cipru la Ethnikos Achnas (2015-2016)
- 10 meciuri în Cupa României
- 2 meciuri în Cupa Ligii României
- 1 meci în Europa League
- două promovări cu FC Rapid 1923, una din liga a 4-a și una din liga a 3-a
Total meciuri: 153
