Ovidiu Burcă antrenor! Săptămâna a început ca o noapte a minții la FC Rapid 1923. Nu demiterea lui Adrian Iencsi surprinde. Până la urmă ea este justificată pe undeva, după hat-trick-ul de catastrofe din ultimele patru meciuri. Cu toate că nu am marșat pe ideea înlocuirii sale, nu spunem că ea ar fi o catastrofă. Contextul însă e unul… fabulos. Dacă am tot scris de calitatea precară a jucătorilor și mai ales de solidaritatea scăzută a fanilor – pe care, sincer, noi chiar o înțelegem în mare măsură – nu avem acum să nu semnalăm și faptul că staff-ul administrativ pare că-și bate joc de clubul pe care ei l-au creat, până la urmă.

Pe bune, a trebuit să se piardă o săptămână…?

Dacă Iencsi era demis imediat după rușinea cu Progresul Spartac, atunci nimeni nu avea cum să protesteze. Mă rog, se găseau, dar se motiva disperarea ca FC Rapid 1923 să nu ajungă cârpa tuturor amatorilor. Ei bine, nu! S-a mai așteptat o săptămână, ca să i se spună în față, adică să iasă tehnicianul din izolare. În 2020, când avem Skype, Zoom, Microsoft Teams. Când poți face un anunț în video pe WhatsAp sau Messenger. Cu un acționar majoritar corporatist, adică nu unul de tipul lui Mitică Dragomir, care să nu știe ce e aia on / off. Bun. S-a așteptat, chipurile, să se facă anunțut plin de moralitate face 2 face.

Măldărășanu? Motroc? Isăilă? Nu! Mihai Iosif!

Evident, nimeni nu și-a imaginat că Iencsi va fi testat pozitiv și a doua oară cu COVID-19! Cum să îți imaginezi? Nici nu s-a văzut că Cristiano Ronaldo a fost, deja, în situația asta. Ronaldo, bă! Nu nea Gică de la o cârciumă din Zețari! Reconfirmat viral, panică, panică! Ce să facem? Totuși îl demitem! Cu două zile înainte de meci. Bă, bun. Te gândești că ai ceva pregătit. Un nume, nu știm… Măcar un Marius Măldărășanu, Florin Motroc, Daniel Isăilă. Ceva așa, de calitate, care să aibă o brumă de valoare tehnică peste Iencsi. Nu, tati, soluția lui Angelescu și Nicolescu a fost una de-a dreptul fabuloasă: Mihai Iosif!

Hai să vedem cum se schimbă ceva în două zile…

Nu-i vorbă, Miță e din club, cunoaște Rapidul ca întreg, are ceva experiență. Însă, totuși, e tehnician la echipa din liga a 3-a, cea secundă, care stă și mai prost în clasament decât stau foștii lui Iencsi în eșalonul secund. De fapt, întrebarea e… ce poate face Mihai Iosif în două zile, mai mult decât ce ar fi făcut Iencsi? Mai cu seamă că, fără supărare, măcar Iencsi prin nume se putea impune ceva mai ușor în vestiar. Conducerea a gândit-o pe asta exact cum gândesc studenții ăia din anul 1 care vin în București și prind loc de cazare la Colegiul Tehnic Auto. Zic că mai stau vineri seara la o bere, că vine autobuzul de noapte. Dar află după că ăla nu merge în zona lor și se duc patru kilometri pe jos, că n-au bani de taxi.

Noi îl vrem pe Ovidiu Burcă antrenor!

Așa și ăștia. Bine, ideea pare simplă. Indiferent de următoarele două rezultate, conducerea câștigă. Măcar din punct de vedere al discursului! Că, deh… Numai că nu toți suntem chiar pământ de flori și ne mai prindem de chestii. E clar că aici sunt în primul rând decizii stângace și în al doilea rând un inevitabil că proiectul a intrat pe un făgaș descendent, ireversibil. Cu toate astea, Ovidiu Burcă, deși acum un umil antrenor de juniori, rămâne personaj central. Curios. Adică domnul Burcă, după cinci ani în care și-a dorit să fie conducător, s-a gândit că mai mișto e să fie antrenor. Culmea, tot la FC Rapid 1923! Așa s-a nimerit. Nu orice fel de antrenor, ci la… U19, adică juniori.

Păi e frumos să rămână la juniori?

Știm, să lucrezi cu copiii, cu tinerii, e o chestie nobilă. Numai că juniorii ăștia, din cauza pandemiei, nu pot juca. Deci Ovidiu Burcă nu prea face nimic. Cum eșecul ca oficial, de conducător, și l-a certificat prin alegerea căii antrenoratului, ne gândim că ar fi cea mai bună variantă pentru banca tehnică a FC Rapid 1923. Nu, nu glumim! Până la urmă, deși n-a fost de valoarea lui Iencsi, Burcă era fundaș de națională acum, cam de valoarea lui Dragoș Grigore, de exemplu. Deci cam acolo a ajuns fotbalul românesc. Așa că, normal, ar trebui să aibă o oarecare prestanță. Dacă ca președinte sau ca oricare dintre celelalte vreo trei funcții deținute nu a reușit, nu e normal să încerce ca antrenor?

Probabil că Burcă nu și-a valorificat energiile de rapidist ce este

Adică să-și asume acest proiect, pe care l-a început alături de Tudorache, Nicolescu, Pancu și Niculae. Că el și avocatul au fost singurii de neclintit. Atunci, dacă nu-și asumă, care este, până la urmă, plusul pe care îl aduce? Spunea, recent, că DACĂ și-ar fi consumat energiile în altă direcție ar fi făcut lucruri mari. Păi ce te-a oprit, tată? Ce te interesau pe tine conflictele dintre rapidiști? Acum nu vei spune că ai sânge vișiniu și că prin 2012, 2013, cu lacrimi în ochi și noduri în stomac depuneai cererile alea de faliment, pentru binele familiei și apropiaților tăi… Vedeți cum se face lumină? Noi chiar nu glumim, dacă Burcă și-a dat seama că președenția nu e de el, atunci să treacă pe bancă.

Angelescu e blând cu jucătorii

Ori n-o fi nici asta…? Atunci, circul e total. Pentru că Angelescu, el și cu Nicolescu se întrec în ridicol. Nu numai prin schimbarea total anapoda a lui Iencsi cu Iosif. Ci așa, în general, pentru măsurile luate. Poate singura concluzie bună trasă de finanțator e că jucătorii ar trebui să nu mai fie plătiți la timp. Chiar și aici e blând, fiindcă la prestațiile din ultimul timp este suficient că se plimbă gratis prin țară și mai primesc câte o masă la club. Majoritatea mai au și chirii. Ar putea face altceva în timpul liber, că la fotbal e mai greu. Unii instructori de fitness. Iar dacă nu, că nici acolo nu sunt prea mulți eligibili, casierii sunt la mare modă. Sună dur, știm, dar tare ne dorim să ne bucurăm după meciurile cu Mioveni și U Cluj… Să fie așa…? Greu de crezut!