ANALIZĂ / Cât de mult contează cariera de fotbalist pentru a ajunge antrenor de top?

Ca în orice domeniu, ingredientele sunt cam aceleaşi şi pentru un antrenor de succes. Disciplină, pasiune, dorinţa de a învăţa în permanenţă, adaptabilitate şi perseverenţă. Luaţi-le în ce ordine vreţi, nu e aşa important acest aspect. Dar sigur aceste trăsături de caracter sunt esenţiale oricând, oriunde şi mai ales atunci când lucrezi la un alt nivel. Ar fi absurd să facem o analiză fără a fi antrenori, aşa că luăm „cobaiii” care ne sunt necesari. Pentru a trage o concluzie cât mai pertinentă vom pune pe tapet câte cinci oameni din fiecare categorie. Câte cinci din fiecare.

1. Mari jucători care au ajuns mari antrenori
2. Mari jucători care au eşuat să ajungă antrenori la un nivel înalt
3. Jucători de duzină care au ajuns legende ale băncii tehnice
4. Antrenori ajunşi mari fără a fi jucat vreodată fotbal la nivel înalt

Această ierarhie este cea mai obiectivă şi cea mai relevantă. Nu e obligatoriu dacă ai fost megastar pe teren să ajungi şi mare antrenor. La fel cum nu este musai să nu se întâmple asta. Pentru că, până la urmă, ai toate ingredientele de pe teren pentru a le transpune celor pe care îi antrenezi. Nu în ultimul rând, nu este deloc imposibil ca, dacă nu ai jucat fotbal la nivel înalt sau dacă nu ai jucat deloc, să ajungi un antrenor de top. Totul ţine de atitudinea pe care o afişezi şi, cel mai mult, de pasiunea şi disciplina pe care le ai.

Top 5 mari jucători care au ajuns antrenori mari

1. Zinedine Zidane – fără prea multe de spus. Declarat cel mai mare fotbalist francez din istorie şi câştigător al World Cup 1998 alături de Franţa, el a devenit triplu câştigător al Champions League de pe banca lui Real Madrid în intervalul 2016-2018. Sunt performanţe suficiente pentru a-l plasa în vârful topului.
2. Johan Cruyff – cel mai mare fotbalist olandez din istorie şi triplu câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Ajax în anii ’70, pe teren, el a reformat din temelii FC Barcelona, pe care a antrenat-o între 1988 şi 1996, creând premisele clubului uriaş care s-a dezvoltat acolo în ultimele două decenii.
3. Franz Beckenbauer – unul dintre cei mai mari fotbalişti germani din istorie a scris istorie pe banca naţionalei Germaniei. Acolo a obţinut şi cel mai mare succes, devenind primul om din istorie care cucereşte World Cup atât din postura de căpitan cât şi din cea de antrenor. Exemplul i-a fost urmat de francezul Didier Deschamps în 2018.
4. Josep Guardiola – nu a fost un jucător de nivelul celor de mai sus, însă cele 382 de jocuri în tricoul Barcelonei şi 47 selecţii în naţionala Spaniei îi dau dreptul să fie aici. Mai ales că toată lumea ştie ce fotbal au jucat sau joacă FC Barcelona, Bayern Munchen sau Manchester City sub comanda sa. Cu rezultate pe măsură!

   

5. Diego Simeone – fotbalist cu peste 100 de meciuri în naţionala Argentinei, a reuşit imposibilul ca tehnician al lui Atletico Madrid. A reuşit să facă o echipă care să se lupte de la egal la egal cu giganţii Real Madrid şi FC Barcelona. Doar neşansa a făcut să nu câştige măcar o finală de Champions League împotriva marii rivale Real Madrid.

Trei giganţi şi doi luptători în top 5

Poate că mai au loc şi alţii în acest top, dar în mod cert nici unul dintre cei cinci nu se află gratuit aici. Toţi specialiştii îi cotează printre cei mai mari din istorie. Mai ales în ceea ce priveşte nivelul la care au ajuns ca antrenori. Sigur, Guardiola şi Simeone nu au fost fotbalişti care să iasă în evidenţă. Însă când joci sute de meciuri pentru Barcelona sau Argentina, nimeni nu poate pretinde că nu ai evoluat la cel mai înalt nivel!

Top 5 mari jucători care s-au făcut de râs ca antrenori

1. Diego Maradona – nu ai cum să nu începi un top cu el. Fotbalist imens, Diego s-a făcut de râs pe banca tehnică, indiferent de şansele primite. Inclusiv cea de a pregăti naţionala Argentinei. Personaj extrem de charismatic, Maradona nu a reuşit, totuşi, să aibă vreo performanţă pe banca tehnic.

   

2. Lothar Matthäus – cel mai selecţionat jucător din istoria Germaniei, campion european în 1980 şi mondial în 1990, a eşuat lamentabil ca antrenor. Deşi a avut pe mână Rapid Viena, Partizan Belgrad, ori naţionalele Ungariei şi Bulgariei, nu a putut nicăieri să obţină rezultate demne de numele său;
3. Josef Bican – puţini au auzit de el, însă rămâne singurul om care, oficial, a marcat peste 800 de goluri! Mai multe decât Romario, Pele, Mueller, Cristiano Ronaldo or Messi! Cu toate că a fost un atacant legendar, ca antrenor nu a obţinut vreun trofeu. De fapt niciodată nu a pregătit vreo echipă la nivel înalt;
4. Roy Keane – unul dintre cei mai mari jucători din istoria lui Manchester United nu a reuşit în cariera de antrenor, indiferent cât a antrenat. În ciuda calităţilor indubitabile de lider pe care le are! Singurul succes a fost chiar la prima experienţă, în 2007, promovarea lui Sunderland. După, potopul!

5. Grzegorz Lato – unul dintre cei mai de succes fotbalişti polonezi, care a jucat două semifinale alături de naţionala ţării sale la World Cup, a eşuat lamentabil ca antrenor, chiar dacă s-a chinuit mai bine de un deceniu. A dat apoi fotbalul pe… politică!

Nu i-am băgat pe cei care nu şi-au dorit o carieră de antrenor!

Sigur, poate veţi spune că aici ar mai fi putut fi puse şi alte nume. Pele, Eusebio, Maldini, Baresi, Mueller, Charlton, Best ş.a.m.d. Cu toate astea, exemple de genul acesta lipsesc fiindcă unii dintre ei fie nu au antrenat vreodată, fie au experimentat prea puţin această meserie pentru a putea pune o ştampilă pe calităţile lor. Până la urmă şi asta e o virtute. Să înţelegi dacă eşti făcut sau nu pentru asta. Ori dacă îţi place sau nu. E simplu!

Top 5 jucători de duzină care au ajuns legende ale băncii tehnice

1. Sir Alex Ferguson – cu toate că a jucat fotbal la nivel profesionist, a făcut-o extrem de jos. Relevant pentru această afirmaţie este faptul că nu are nicio selecţie în prima reprezentativă a Scoţiei… Pe urmă, ce a făcut ca manager din Manchester United este, probabil, una dintre cele mai de succes poveşti din istoria omenirii!
2. Helenio Herrera – s-a chinuit ceva timp să se afirme ca fotbalist, dar nimeni nu l-ar fi ţinut minte dacă nu ar fi scris istorie la Atletico Madrid, FC Barcelona şi, mai ales, la Inter Milano ca antrenor. Această din urmă echipă trecându-şi în palmares două dintre cele trei Cupe ale Campionilor Europeni pe care în palmares datorită argentinianului.
3. Louis van Gaal – a jucat sute de meciuri la profesionişti, dar cele mai multe la Sparta Rotterdam, echipă de duzină. Motiv pentru care nici nu are vreo selecţie în naţionala Olandei. În schimb, ca tehnician are trofee la Ajax, Barcelona, AZ, Bayern şi Manchester United. Plus o medalie de bronz cu Olanda la World Cup 2014.
4. Ştefan Kovacs – unul dintre cei mai de succes tehnicieni din istoria lui Ajax nu se poate lăuda cu o carieră de fotbalist la nivel înalt. A jucat pe la câteva echipe din România şi la Charleroi, în Belgia, dar fără a se putea lăuda cu vreun trofeu. Sau măcar cu o selecţie în echipa naţională a României.
5. Jurgen Klopp – un antrenor cel puţin la modă! A jucat sute de meciuri pentru Mainz, acolo unde a şi început cariera de antrenor. Nu a ars etapele, dimpotrivă, însă ca fotbalist puţină lume şi-l aminteşte. Ca antrenor însă, e altă poveste. Deocamdată, fanii lui Dortmund şi ai lui Liverpool îl vor ţine minte mulţi ani!

Ştefan Kovacs a reuşit să se impună la Ajax

Lista e lungă şi aici, însă ne oprim, momentan la aceste nume. Nu de alta, dar sunt exemple concrete, extrem de relevante. Plus că ei provin şi din epoci diferite. Da, de data asta avem şi un român. Pentru că merită cu prisosinţă să fie aici. Cu toate că nu a avut decenii de succese, cele două Cupe ale Campionilor Europeni câştigate cu Ajax în anii ’70 rămân în istorie.

Top 5 mari antrenori care nu au fost jucători profesionişti

1. Jose Mourinho – portughezul e un caz special. Cu toate că a jucat la nivel profesionist, a făcut-o atât de puţin încât nu putea fi pus alături de cei de mai sus. Cu atât mai mult cu cât cariera sa de antrenor este cam de 100.000 de ori mai importantă decât a fost cea de jucător. Menţionăm doar succesele avute la Porto, Chelsea, Inter sau Real Madrid.
2. Arrigo Sacchi – nu a jucat nici măcar un meci ca fotbalist profesionist. Cu toate astea, a antrenat 15 ani la cel mai înalt nivel. Mai ales pe AC Milan, cu care a câştigat nouă trofee! Dar şi naţionala Italiei, alături de care a pierdut finala World Cup 1994 în faţa Braziliei la loviturile de la 11 metri.
3. Julian Nagelsmann – nu a obţinut vreun trofeu, însă germanul iese în evidenţă mai mult decât oricine. Pentru că la 29 de ani (!!!) a preluat o echipă din… Bundesliga! Fie şi Hoffenheim, nu contează. Ce contează este că a dus-o în grupele Champions League! Să faci asta, la vârsta lui, e, realmente, ceva fabulos.
4. Andre Villas-Boas – nu a jucat fotbal niciodată şi a ajuns pe banca lui Porto la numai 32 de ani. Un an mai târziu, avându-l pe Săpunaru titular, câştiga Liga Europa. Un succes fabulos la vârsta sa. Au urmat experienţe mai puţin reuşite la Chelsea şi Tottenham. Cu toate că a ars nişte paşi şi asta l-a costat, istoria nu-l va uita niciodată.
5. Guy Roux – 44 ani antrenor la Auxerre! Din care a reuşit să facă un club de succes în Franţa. E adevărat, înainte să antreneze a şi jucat aproape un deceniu acolo. Numai că atunci AJA juca la nivel de maximum liga a 3-a. Care, în anii ’50 numai nivel profesionist nu se putea numi.

Fiecare antrenor are povestea lui

20 de nume înşirate. Puteau fi de zece ori mai multe, însă ne-am limitat la exemple relevante. La temperamente şi caractere diametral opuse. Uneori poţi avea totul şi nu reuşeşti, iar altădată trebuie să o iei de la minus şi poţi ajunge în top. Nu există un secret al succesului diferit de cea compusă din ingredientele pe care le-am enumerat încă de la început. Cel puţin asta ne spune clar cariera fiecăruia dintre oamenii pe care i-am înşirat mai sus. Rămâî pe 1923.ro pentru multe materiale-surpriză precum acesta!