Vă oferim un fragment preluat de pe pagina de Facebook, Rapidul de altădată. Nu de alta, dar este povestea unuia dintre cei mai inimoşi suporteri pe care Rapid i-a avut. Şi a cărui lipsă nu a putut fi substituită vreodată. E vorba despre Tudorică Trompetistul. Mai jos, vă redăm, aşadar, un moment vechi de… 53 de ani!
Imagine de la Rapid – Universitatea Craiova (2-0), 15 august 1965
Când a murit, Tudorică nu avea nimic în casă. Nu aveau cu ce să-l îngroape. Vecinii începuseră a face chetă, ca să aibe cu ce să-l ducă la groapă. Când, deodată, străzile s-au umplut de lume puhoi. Galeria Rapidului venea cu mic, cu mare, să-l conducă pe ultimul drum pe cel care îi condusese atâta amar de vreme pe ei, pe stadion. “N-a văzut «carteru’» ăsta asemenea înmormântare de la Maria Tănase încoace, maică! Flori, jerbe, până şi cu sicriu au venit!”, fragment preluat de pe blogul RapidFans.
Tudorică Trompetistul şi importanţa sa pentru tribunele Giuleştiului
Rapidul a câştigat primul titlu din istorie pe acordurile trompetei lui Tudorică – suporterul care comenta pe note muzicale un meci şi făcea un stadion întreg să bată din palme pe acordurile sunetului inconfundabil scos de obiectul suflător. Era atât de important pentru Giuleşti, încât nu cred că se fluiera de start dacă nu se auzea şuntul trompetei sale magice pe fundal. Numele său era cunoscut în toată ţara, iar fiecare rezumat al unui meci de-al Rapidului trebuia să aibă şi un cadrul de legătură cu Tudorică şi a sa celebră trompetă. Suporterii veterani spun că Tudorică iubea un singur lucru mai mult decât trompetă sa – Rapidul, fragment preluat din SportVox, autor Daniel Marcu.
Nu încheiem chiar abrupt, ci cu o completare la fel de valoroasă. Venită din partea Marilenei Bara, o veche rapidistă, plină de poveşti vişinii. Şi care a lăsat următorul comentariu la articol: „”Garderoba” lui era formată din treninguri uzate şi tenişi primite de la club!”.
