Naţionala României nu are valoare. E ceva evident, nu avem nevoie de mari specialişti pentru a certifica acest lucru. Suntem acolo cu Muntenegru, Armenia şi Kazahstan. Nu trebuie să ne supere adevărul! Chiar şi aşa, Cristian Săpunaru rămâne una dintre piesele de bază ale selecţionatei pregătite acum de Christoph Daum. Personalitatea sa nu o mai are vreun jucător din lot. Dar nici unul! Agresivitatea sa, uneori la limită, dar de foarte multe ori pozitivă poate fi vitală. În ciuda acestui lucru, la meciul amical cu Chile, cel care ar trebui să fie căpitan de drept al naţionalei a fost lăsat pe bancă.

Chile, un adverasra puternic…

Cristi Săpunaru face şi greşeli. În faţa lui Lewandowski a părut în dificultate de câteva ori. Dar nu a fost mai depăşit de situaţie decât oamenii ce par intangibili, Chiricheş sau Toşca. Chiri, marele căpitan, care se uita cum Albania ne dă gol la EURO 2016. În fine, nu contează. Ideea e că lui Săpun i s-a refuzat şansa de a începe din primul minut împotriva câştigătoarei Copei America din 2015 şi 2016. Echivalentul Campionatului European de la noi. Aşadar, teoretic cea mai bună echipă din America de Sud. Să mai vorbim despre rezultatul final de la Cluj-Napoca?

România e furtună doar în amicale!

Nu prea are rost. Iar ne îmbătăm cu apă rece după un meci de încălzire şi vine apoi Armenia, în septembrie, şi ne pune la locul nostru. Iar ne minţim că Ivan e fotbalist şi că pleacă pe la Barcelona. Că Băluţă e mare revelaţie, dacă tot a dat golul victoriei la debut, că Grozav va exploda până la urmă… În timp ce în meciurile oficiale îi vedem ce pot de fapt. Ca şi pe Benzar, care pare mai mult o copie fidelă a lui Bănel Nicoliţă, pe Chiricheş… Căpitanul care pare că niciodată nu înţelege ce se întâmplă în jurul său. Ori pe Nicuşor Stanciu, care e leu şi MVP în fiecare meci amical, dar care în oficiale atinge mingea de 3-4 ori. În cel mai fericit caz.

Săpunaru nu trebuia să lipsească!

Lasă că am bătut 3-2 Chile, într-un amical, şi iar curg rânduri de laude. Doar că în toamnă ne vom trezi la realitate. Când o să se joace pe puncte cu Armenia şi Kazahstan nu vom mai fi aşa zmei. Ca să nu mai vorbim despre Muntenegru sau Danemarca. Un potenţial loc patru din şase ar fi extrem de bun pentru ce poate oferi România acum! Repetăm, nu trebuie să ne fie ruşine. Nu e nimeni de condamnat. Atât se poate în prezent! Atât pot aceşti jucători. Totuşi să îl laşi pe bancă pe Săpunaru în această mare de mediocritate care îl înconjoară, e o dovadă bună că nu înţelegi nimic din fotbalul românesc!