E cald pentru 20 noiembrie. Ora este excelentă pentru a vedea un meci de fotbal duminica. La tribuna a doua câteva steguleţe îţi fac apariţia. Evident, toate sunt alb-vişinii. Suporterii nu sunt în număr colosal. Cam 1000. Dar în aer se simte pofta de Rapid. Dorinţa de a-i vedea pe băieţii lui Mihai Iosif cum dau din nou recital. Chiar dacă frigul s-a pierdut pe drum, norii s-au încăpăţânat să se uite la meci cot la cot cu suporterii. Doar că ei au poziţie mai bună. Fix deasupra gazonului încărcat de istorie al stadionului „Giuleşti – Valentin Stănescu”. Numele omului care a scris istorie la Rapid. Şi care azi ar fi împlinit 94 de ani. Dacă nu pleca dintre noi în aprilie 1994… Dar împlineşte un deceniu şi jumătate stadionul de când îi poartă numele.
Rapid şi bunicii de la Pantelimon
Patrik are, ca de obicei, portavocea în mână. Primul unsprezece al lui Mihai Iosif iese de la cabine. La fel cum se întâmplă şi cu cel al lui CS Pantelimon. Stupoare! Oaspeţii nu au decât o rezervă pe foaia de joc. Rezervă care, până la urmă, apare în primul unsprezece. L-am identificat datorită înfăţişării incredibile. De bunic docil care a ieşit la un fotbal cu nepoţii. Este o imagine pe care nu ne gândeam vreodată că o vom vedea pe Giuleşti! Nicolae Udroiu e născut în 1966. Deci are 50 de ani, dar din înaltul stadionului spui că bate în 60. Părul alb e un ajutor de nădejde în acest sens. Şi ce credeţi? Nu e cel mai bătrân! Gabi Tudor e născut în 1964! Dar arată ceva mai bine. Oricum, nici unul nu pare că e fotbalist. Decât cel mult la un grătar, undeva într-un parc, când se strânge cu prietenii.
Contraste şi comparaţii
Paradoxul este că la Pantelimon, în primul 11 este şi un jucător născut în… 2000. Adică de 16 ani. Iliuşcă se numeşte. Un contrast incredibil, fiindcă în garnitura lui Mihai Iosif, chiar dacă nu e vreun jucător sub 20 de ani, nu există nici născuţi după 1999! Căpitan la oaspeţi e… Ali Zaza! Un nume devenit celebru la EURO 2016. Dar care, evident, nu are vreo legătură cu fotbaliştii italienilor. E însă o pată de culoare. Una albă, cu inserţii galben-roşii. Aşa cum e echipamentul băieţilor care nu reuşesc să iasă din jumătatea lor. Rapid nu e în poate cea mai bună zi. Cu toate că Dovleac şi Ioniţă par Ronaldo şi Bale pe lângă adversari. Iar Berechet un soi de Messi. Cu „Pirlo” Stancu în spatele lor. Iniţial, atacurile sunt haotice. Dar din minutul 16 totul devine mai simplu. Berechet marchează din pasa lui Dovleac şi Pantelimon începe să fie numărată la podea.
Berechet, one man show!
Nici trenurile nu se mai aud ca altădată… Dar parcă nici măcar un personal nu opreşte în liga a 5-a… Noi însă prindem viteză. Dă gol şi Ioniţă. Apoi Berechet din nou. Prima lui dublă pe Giuleşti! Ce frumos… La pauză se intră cu 3-0. Nu e chiar rău, dar nici grozav. În faţa Rapidului este un adversar care nici figuraţie nu poate face. Măcar nu se joacă urât… De la cabine ies aceleaşi echipe. Mihai Iosif îşi ţine în priză băieţii. A avut grijă ca în vestiarul în care de-a lungul istoriei s-au schimbat uriaşi ca Pancu, Sabău, Lupu ori Niculae să li se insufle o nouă doză de poftă de luptă. Cel mai determinat rămâne Berechet. E meciul lui! Costi, numărul 10, marchează două goluri şi după pauză. Duce scorul la 5-0 aproape de unul singur. Un gol cinci superb, de altfel! Lovitura de cap, favorizată şi de o centrare ideală a lui Dovleac se odihneşte cuminte în dreapta porţii de la tribuna sud. Cea care de aproape zece ani e pustie…
Finalul îi aparţine lui Stancu
Iosif deja începe schimbările. În câteva minute le şi termină. Dintre cei care au păşit în minutul 1 pe ritmul imnului Rapidului, doar patru rămân pe teren. Ursescu, Cocu, Geambaşu şi Stancu. Ultimul preia şi banderola de la Boian. Deja joacă excelent, contribuind cu multe acţiuni splendide la fazele de atac ale Rapidului. Doar că noua postură pare să-i dea aripi. Două goluri şi 7-0! Dacă la primul mingea e deviată în poartă de un adversar, al doilea vine în urma unui şut minunat. Deja totul devine mult mai simplu. Bătrâneii de la Pantelimon nu mai pot… Spre nenorocul lor nou intraţii Dachin, Ţonea, Haidar şi Petre nu au milă de ei. Ba mai mult, ultimii doi chiar fructifică câte o ocazie. Orlando loveşte doar bara… Şi devine, probabil, cel mai ghinionist rapidist. Nu e nimic, mai sunt meciuri! Iar Ţonea este un jucător bun.
„Chinta” de pe Giuleşti = 43 goluri marcate!
Tabela nu merge… Dar dacă ar fi mers, ar fi arătat 9-0 la final. Un nou scor care completează o chintă superbă în această toamnă pe Giuleşti. După 5-0, 6-0, 8-4 şi 15-2! Nici măcar nu interesează pe cineva că nu sunt prelungiri. Cine are nevoie de ele? Adversarii sunt groggy, iar Rapid şi-a atins obiectivul. Frumoasa arbitră de centru, Andreea, duce fluierul la gură şi pune punct. Evident, urmează sărbătoarea cu fanii. Şi discursul lui Mihai Iosif din vestiar: „Să nu uitaţi! Nu există cel mai bun! Toţi sunteţi cei mai buni! Toţi sunteţi rapidiştii anului pentru ceea ce faceţi! Sunteţi egali!” Un spirit de echitate şi o unitate cum rar ne este dat să mai vedem în fotbalul românesc. Totul fără bani. Doar din dragoste pentru două culori. Şi din plăcerea de a juca pe iarba unde au călcat înainte Săpunaru sau Spadacio. Ori în vestiarul unde au sărbătorit victorii Şumudică sau Iencsi. RAPID TRĂIEŞTE!
