Dovleac, mijlocaşul cu fotbal în sânge

Andrei Dovleac este cam unul dintre cei mai tehnici fotbalişti pe care Mihai Iosif îi are la dispoziţie. Alături de Alberto Stancu, poate. Puştiul născut pe 5 septembrie 1998 a fost descoperit de Silvian Dobre în 2012, atunci când acesta a venit de la Sportul. Dovleac nu este rapidist de mic, însă în 2014 s-a produs declick-ul. În acel an s-a îndrăgostit nebuneşte de Rapid. „Era meci cu Iaşiul, pentru promovare în Liga 1 şi am fost copil de mingi. Nu mai văzusem în viaţa mea asemenea atmosferă!”, a declarat Dovleac pentru 1923.ro. Asta pentru că până atunci Andrei nu era un microbist înfocat. Doar fotbalist profesionist, care simpatiza cu Sportul. Echipă la care jucase între 8 şi 14 ani.

Acum, Dovleac simte ca un rapidist. Iar la primul meci pentru echipa mare, jucat pe Giuleşti, cu Băneasa şi-a cumpărat bilet. „Să joci cu peste 1.200 oameni în tribune pentru Rapid este ceva de nedescris. Mi-am luat şi eu bilet la tribună, pe care îl voi păstra toată viaţa!”, ne-a spus Andrei. A procedat exact ca Bărbălău! Omul care l-a adus de la Sportul: „După ce Sportul a intrat în faliment m-am interesat la doi colegi ai mei care plecaseră la Rapid. Ursescu şi Bărbălău mi-au zis că e bine, să vin, să încerc. Aşa am dat o probă şi am rămas!” Acum, Dovleac culege roadele. Dar nu tot timpul lucrurile au mers spre bine. Pentru că mijlocaşul de 1.77 metri şi 66 de kilograme a avut şi un moment de mare cumpănă.

Se întâmpla în acelaşi 2014. Dar în toamnă. Practic, acum fix doi ani. Andrei Dovleac juca pentru juniorii republicani B, împotriva Sfântului Pantelimon. Când momentul fatidic a venit: „Am vrut să trag la poartă, prin minutul 53. Un adversar mi-a intrat prin alunecare şi nu m-am mai putut ridica. Urlam de durere, puteam mişca doar puţin piciorul. Verdictul a fost dur: fisură de bazin şi ruptură de muşchi. O accidentare foarte urâtă. Doctorii mi-au spus că nu voi mai putea juca fotbal. M-am temut că totul se încheie. Opt luni am stat departe de gazon, dintre care una doar la pat, cu orteză. Nu aveam voie să fac un metru în timpul recuperării. Înduram nişte dureri cumplite. Cam vreo cinci săptămâni a fost momentul critic.”

O mărturie zguduitoare a unui fotbalist care abia a împlinit 18 ani. Dar Andrei Dovleac a dat dovadă de tărie de caracter. A primit însă şi ajutorul de care a avut nevoie. În primul rând de la părinţi: „Ai mei m-au dus la Pompiliu Popescu. Mi-a zis iniţial că am venit cam târziu. Dar a spus că va încerca să mă ajute şi asta a fost foarte important în recuperarea mea”. Apoi a fost rândul antrenorului său, Silvian Dobre să îi ofere încredere: „După cele 8 luni de chin am intrat pe parcurs. Am avut nevoie cam de o lună jumate să mă refac de tot. Asta datorită răbdării şi încrederii pe care domn profesor mi le-a acordat„. A fost un restart care a însemnat lăsarea în urmă a tuturor momentelor neplăcute.

Dovleac nu a fost titular cu Băneasa, ci a intrat la pauză. Cu numărul 17, unul cu semnificaţie aparte pentru că a fost „primul meu număr la Rapid”, puştiul a intrat bine. Apoi a fost titular în Cupă cu Asalt, dar şi cu Pantelimon în campionat. În ultimul meci însă, Dovleac a ieşit la pauză. I se blocase un muşchi, dar „dochi” l-a „reparat”, aşa că duminică este iar apt de joc. Până atunci însă, Andrei încheie prin a-şi cere scuze faţă de suporteri: „Îmi pare rău că nu am putut face mai mult în meciul din Cupă cu Asalt… Suntem Rapid şi ştiu că aici singura variantă nu este decât acea a victoriei!”

 

2 COMENTARII

  1. Cu ambitie,vointa si talent vor veni si victoriile.Noi rapidistii da dorim o echipa performanta,dar una sa joace fotbal nu sa castige artificial,asa cum fac unii.

LĂSAȚI UN MESAJ