La finalul unui EURO 2016 catastrofal nu avem cum să nu facem o analiză obiectivă. A celor 19 fotbalişti utilizaţi, din lotul de 23, pentru a ne da seama pe unde suntem. Şi cam ce mai e selecţionabil din echipa cu care România a mers în Franţa. Care a intrat în istorie ca cea care a pierdut un meci decisiv cu… Albania! Aşadar, lista e mai jos.
Săpunaru, Grigore, Stancu şi Andone
Cristi Săpunaru – începem cu el pentru că doar cei rău intenţionaţi nu văd că are toate calităţile să fie căpitanul naţionalei. La 32 de ani, Cristi a demonstrat că mai poate juca la un nivel înalt pentru România minimum doi ani, în care trebuie obligatoriu să fie căpitanul echipei! Nu a făcut nici el un EURO impecabil, nu avea cum având în vedere rezultatele, însă a fost printre cei mai buni.
Ciprian Tătăruşanu – ne-am încăpăţânat să urlăm că a fost faultat de Giroud la primul gol din Franţa – România. În loc să acceptăm ceea ce este firesc, anume că a greşit grav. Aşa, la adăpostul vinei arbitrului, Tătăruşanu ne-a mâncat şi meciul cu Albania. Sigur, per total nu este un portar rău, dar considerăm că Pantilimon sau Silviu Lung merită şi ei şansa să joace mai mult de acum încolo.
Vlad Chiricheş – un fundaş decent, dar care greşeşte foarte mult şi care, sub nicio formă nu poate fi căpitanul unei echipe naţionale în faţa lui Cristi Săpunaru. Niciodată! Chiricheş nu poate lipsi din lot, în mod normal, dar nu trebuie să fie titular incontestabil, fiindcă nimic nu recomandă acest lucru. Acolo se poate juca şi cu Găman sau Moţi.
Dragoş Grigore – cu toate că a comis mai multe erori în meciul România – Elveţia, fundaşul central care joacă în Qatar n-ar trebui să lipsească din primul unsprezece fiindcă este, probabil, cel mai bun fundaş central pe care România îl are în acest moment. Grigore a fost, alături de Săpunaru, printre puţinii care au jucat bine în Franţa.
Răzvan Raţ – un fotbalist cu o experienţă uriaşă, dar care ar cam trebui să spună adio naţionalei. A ajuns deja la 35 de ani, iar viteza sa de reacţie şi cea de deplasare sunt departe de cele din trecut. Nu mai oferă siguranţă nici pe faza defensivă şi nici aportul ofensiv pe care îl avea înainte nu îl mai are. În concluzie, ar cam trebui să îi lase pe alţii mai tineri să joace pentru România.
Mihai Pintilii – nu a jucat rău la EURO 2016, dar este un fotbalist limitat, care a ajuns la un nivel decent printr-o conjunctură. Nu mai poate ajuta echipa naţională. Asta dacă vrem să construim ceva competitiv, nu o echipă care să sfârşească meciurile, vorba lui Şumudică, cu labele picioarelor umflate, de la degajări.
Ovidiu Hoban – a atins potenţialul maxim, a avut, probabil, cea mai bună perioadă a carierei şi a fost decisiv în preliminarii pentru România. Dar miza EURO 2016 pare să-l fi copleşit. Evoluţiile sale neconvingătoare de la campionatul european, combinate cu ideea că are, deja, 33 de ani, ne fac să credem că nici el, la rândul lui, nu mai poate ajuta prea mult naţionala.
Gabriel Torje – un mare talent, care a ajuns de mult speranţă, Torje a dat mereu speranţa că poate mai mult, că va exploda, dar nu a făcut-o. Are o mare experienţă internaţională, dar la unele partide, cum a fost şi pe la EURO 2016, pare că joacă la Old Boys. Nu are decât 27 de ani, motiv pentru care trebuie să rămână în vederile primei selecţionate, însă în contextul în care dă şi un randament satisfăcător la nivelul echipelor de club. Mai ales că nu joacă la un nivel nemaipomenit.
Nicuşor Stanciu – n-o să fim hateri şi pentru simplul fapt că e legitimat la fcsb să-l terfelim. Nu, doar că la acest campionat european n-a arătat nimic. E adevărat, pentru că are doar 23 de ani, merită avut grijă de el şi crescut. Dar nu la fcsb, fiindcă altfel o să rămână la fix acelaşi nivel. Vândut afară, dar să uităm de poveşti cu 10 milioane şi de cluburi precum Inter sau Zenit. Să fim serioşi! Serie B l-ar putea ajuta să crească mult dacă e serios.
Bogdan Stancu – a treia certitudine de la naţională. Fotbalist polivalent şi util, a demonstrat cât sânge rece are la cele două penalty-uri transformate. Este un excelent jolly joker, poate juca mai peste tot, motiv pentru care nu trebuie să lipsească din prima reprezentativă, chiar dacă epatează într-un meci din 10.
Florin Andone – titular incontestabil în atac! Nu e tehnic, dar e bătăios, are şut bun şi o viziune excelentă a jocului. Atacantul de 23 de ani, chiar dacă nu a marcat, a lăsat o impresie generală bună, având în vedere că a contribuit la majoritatea acţiunilor de atac ale României. Alături de Săpunaru, Grigore şi Stancu, punct fix în primul unsprezce.
Filip, Prepeliţă şi Sănmărtean în primul 11
Steliano Filip – ne dă speranţa că există viaţă şi după Răzvan Raţ. A jucat puţin la EURO 2016, accidentându-se, dar arată precum un fotbalist care merită forţat. Chiar în primul unsprezece dacă ne gândim la vârsta pe care o are.
Alexandru Măţel – forţat fundaş stânga de antrenor, a jucat catastrofal. Scuza este însă pe jumătate valabilă, asta pentru că Măţel nu e nemaipomenit nici ca fundaş dreapta. Sigur, este un fotbalist decent, dar în niciun caz de nivelul echipei naţionale a României. E la ani lumină de Săpunaru.
Andrei Prepeliţă – nu a impresionat când a jucat, dar a arătat o calitate mai bună decât Pintilii şi Hoban. Mai mult, pare mai proaspăt şi mai util la mijloc, motiv pentru care considerăm că este un fotbalist care trebuie să-şi găsească lejer locul în primul unsprezece în următorii ani.
Adrian Popa – în afară de viteză nu are nimic. Este un fotbalist pe care sprintul l-a propulsat în fotbalul mare, dar care nu a progresat vreun pic de când juca la Chiajna. Nu poate dribla nici fanionul de la colţul terenului. Util a fost mai degrabă pe partea defensivă, acolo unde l-a dublat cu succes pe Săpunaru în multe momente. Nu e însă un motiv suficient de bun să mai fie selecţionat.
Lucian Sănmărtean – singura lui problemă este vârsta. La 36 de ani se apropie tot mai mult de retragere, iar ăsta nu e semn bun. La cum arată România, poate juca fără probleme în primul unsprezece. Din păcate, nu-l vedem capabil să ducă mai mult de o repriză la nivel înalt. Dar tehnica pe care o are e, pur şi simplu, unică. Situaţia e simplă: cât timp mai joacă, Sănmărtean trebuie să fie la naţională!
Alexandru Chipciu – jucător cu calităţi, Chipciu nu a înregistrat vreun progres de mult timp. Este limitat şi arogant, dar fără temei. Acolo unde joacă sunt fotbalişti mult mai interesanţi, motiv pentru care Chipciu ar cam trebui să stea în afara echipe naţionale.
Denis Alibec – jucător capricios, atacantul trebuie tratat preferenţial pentru a putea da ce are mai bun. Nu pare întruchiparea unui profesionist desăvârşit, dar calităţile fotbalistice pe care le posedă îi obligă pe cei de la naţională să facă tot ce pot mai bine pentru a scoate crema din el. Şi se poate! Alibec o să ne aducă multe bucurii!
Claudiu Keşeru – împiedicat, greoi, rudimentar. Nu dă senzaţia că are decât un atuu: şutul puternic. Dar să aşteptăm de la el să mai dea un gol când mai prinde el câte un şut care fie se duce bine, fie este deviat bine, ar fi ridicol. În plus, a ajuns şi la 30 de ani, iar până la această vârstă a demonstrat că poate juca bine la maximum un nivel mediu. Nu mai are ce căuta la naţională.
Pantilimon, Găman, Maxim şi Hora merită în primul 11
După ce am înşirat cei 19 oameni care au intrat pe teren să facem şi un prim unsprezece pe baza lor, adică să-i aşezăm pe cei care chiar merită să joace pentru prima reprezentativă în acest moment, urmând ca apoi să aducem şi completările de rigoare pe posturile marcate cu semnul întrebării, fiindcă nici unul dintre cei 19 nu poate fi titular.
Aşadar, din 19 alegem aşa: ? – Săpunaru (cpt.), ?, Grigore, Filip – Prepeliţă, ? – ?, Sănmărtean, Stancu – Andone. Rămân patru locuri libere, pe care le putem umple, în bună măsură cu Pantilimon şi Găman. Dar tot mai rămân două. Aici intră în discuţie doi jucători de creaţie, lăsaţi în mod inexplicabil de Anghel Iordănescu acasă. Anume Alexandru Maxim şi Ioan Hora.
Alexandru Maxim – chiar dacă nu este titular la Stuttgart şi chiar dacă a retrogradat cu echipa în Zweite Bundesliga e clar mult peste Chipciu, Popa, Keşeru sau Stanciu. Nimeni nu poate nega asta şi nimeni nu poate spune că Maxim nu trebuia să fie la EURO 2016 în locul unuia dintre cei patru. Util atât în bandă cât şi în centru, Maxim poate decide oricând un meci, deşi dă senzaţia uneori că nu este concentrat la capacitate maximă. E un fotbalist care ar trebui să fie în primul 11, fără doar şi poate!
Ioan Hora – golgheterul la zi al campionatului din România are avantajul că poate juca şi el în bandă. Cu toate că explozia din ultimele sezoane a venit pe fondul faptului că a jucat vârf şi a dat o grămadă de goluri. N-ar avea loc în primul unsprezece de Andone sau de Alibec, dar poate fi forţat în bandă. Nu ştim ce randament ar da, însă dacă tot încercăm cu Torje, Popa sau Chipciu, jucători sub nivelul cerinţelor fotbalului de top, merită să încercăm şi cu Hora şi s-ar putea să avem surprize plăcute.
Ne-a făcut plăcere, dar PA!
Astfel, dacă aceste patru mutări absolut logice s-ar produce, primul unsprezece al echipei naţionale ar arăta cam aşa: Pantilimon – Săpunaru (cpt.), Găman, Grigore, Filip – Prepeliţă, Sănmărtean – Hora, Maxim, Stancu – Andone. O alcătuire logică şi normală, cu nouă jucători din lotul selecţionat pentru EURO 2016 şi cu doi care ar fi trebuit să fie minimum, minimum între cei 23 deplasaţi în Franţa. Aşadar, 23 – 9 = 6. Asta pentru că în afară de Lung, Chiricheş, Moţi, Torje, Stanciu şi Alibec restul nu mai au ce căuta să joace pentru România. Hai, poate cu indulgenţă, Tătăruşanu, dar doar ca al treilea portar! În rest, Măţel, Raţ, Pintilii, Hoban, Popa, Chipciu şi Keşeru nu sunt fotbalişti cu care să ieşim în lume de acum încolo.
Dar există alţii care, după părerea noastră, ar putea juca oricând la echipa naţională, în anumite condiţii. În toate compartimentele! Laszlo Sepsi, Costi Nica, Alin Toşca, Eric Bicfalvi, Paul Anton, Andrei Ivan, Constantin Budescu sau Claudiu Bumba. Toţi sunt deja jucători cu experienţă, care pot ajuta oricând echipa naţională. Nu trebuie decât monitorizaţi atent şi chemaţi atunci când o impune. Ce o fi aşa greu? Chiar suntem orbi şi luăm doar fotbalişti care trebuie să se vândă pentru anumite interese?!
