“Cosmine, mami şi tati au probleme cu serviciul. Am rămas fără loc de muncă deocamdată, nu ştim ce va fi! Nu te îngrijora totuşi, vom încerca să te ajutăm în continuare! Voiam doar să ştii, că aşa e normal”, a răsunat vocea de la celălalt capăt al telefonului în urma unui apel venit din Italia, acolo unde locuiesc şi muncesc părinţii lui Cosmin Novac. Puştiul de 18 ani a încremenit. “Ce se va întâmpla cu visul meu de a juca la Rapid? E nevoie de bani, cum mă descurc eu singur?” Gândurile negative îi macină neuronii ore în şir celui mai talentat junior de la grupa 1997 a Rapidului.
Grupa de juniori republicani, adică cei din ultimul an de juniorat. A doua zi Cosmin are meci la Buzău. Fireşte, ar trebui să fie titular în garnitura Rapidului, aşa cum se întâmplă aproape mereu. Atacant, mijlocaş stânga sau chiar fundaş stânga. Nu contează, Novac joacă oriunde îl pui. Tot golgheter e! Sâmbătă, la 12 e meciul. Se pleacă la Buzău la 8. Toată lumea este la autocar, mai puţin Novac. Silvian Dobre, antrenorul grupei, înroşeşte telefonul. Puştiul blond, venit la 11 ani la Rapid dintr-o comună de lângă Adjud, pentru a deveni fotbalist, e de negăsit. Maşina trebuie să plece, nu mai este timp de aşteptat.
„Caută un tren că te bag!”
La şi 15, când autocarul deja ieşea din Bucureşti, telefonul antrenorului sună. “Dom’ professor, mă iertaţi, dar n-am auzit telefonul şi m-am trezit târziu… Eu vreau să fiu pe teren la Buzău! Cum facem?”, turuie puştiul pe nerăsuflate, năuc de somn şi speriat că ar putea fi pedepsit. “Caută un tren, Cosmine, şi hai! Mai ai la dispoziţie trei ore, trei ore şi un pic să vii, că te bag!”, a fost replica lui Silvian Dobre. Antrenorul preferă să îl mobilizeze, nu îl ceartă, gândindu-se că ceva s-a întâmplat cu unul dintre oamenii lui de bază. Simte că nu este vreun caz de indisciplină, îşi dă seama că nu a pierdut noaptea aiurea.
Din păcate, nu există vreun tren, iar Novac nu mai ajunge la Buzău. Ratează acest meci şi continuă să se gândească tocmai la lucrurile care l-au împiedicat să se trezească la 7 şi 15, aşa cum ar fi trebuit. Nu, nu se schimbase ora. Stângaciul de mare viitor al Rapidului a fost lovit ca de un baros de vorbele părinţilor. Au încercat să-l liniştească, dar gândurile negative nu-i dădeau pace. “Dacă se termină visul meu de a juca pe Giuleşti? De unde mai fac eu rost de bani să mă întreţin? Dar ai mei ce vor face? Cum se vor descurca? Încotro o luăm?” Frământări care au continuat până spre 3 dimineaţa.
Gol de ziua lui, luat de Alexa în cantonament
Oboseala l-a răpus abia la acea oră şi l-a ţinut captiv până după ce autocarul echipei plecase. În camera sa de cămin, al unui liceu din Giuleşti, Cosmin mai trăia un moment de cumpănă în calea visului său care începuse la 11 ani. Probabil că vor mai fi, dar Novac a demonstrat că poate trece peste. A ratat acel meci, dar a rămas golgheterul echipei şi în 2016. Între timp a împlinit 19 ani şi a dat gol la echipa mare. Nu pe Giuleşti, ci la Moroeni, într-o victorie cu 4-2. Chiar cu o zi înainte să îşi sărbătorească ziua. Nu e puţin! Sperăm ca într-o zi, cât mai curând, să-şi audă, aşa cum visează, numele strigat de galeria de pe bătrâna arenă de lângă Podul Grant. Pentru început, Dan Alexa l-a luat în cantonament.
