Când auzi despre un club de fotbal finanţat exclusiv de suporteri, nu poţi decât să zâmbeşti nostalgic şi puţin optimist. Mai ales dacă acest lucru se întâmplă în România. Să investeşti bani doar pentru că iubeşti, fără a aştepta ceva în schimb, pare utopic, mai ales în vremurile actuale. Cu atât mai mult cu cât pasiunea ta începe din liga a cincea. Totuşi, la Timişoara miracolul se întâmplă, iar ASU Poli are şanse mari ca la finalul actualei stagiuni să promoveze până în liga a doua! A doua! Doar pe banii suporterilor!

Fără a fi un club cu mari performanţe de-a lungul istoriei, cel puţin comparativ cu concitadinele Ripensia sau Chinezul, fraţii noştri de la Poli au trăit şi trăiesc întreţinuţi de o flacără a pasiunii greu de stăvilit, ceva asemănător cu cea pe care o vedem în Giuleşti la fiecare meci. În urmă cu aproape 15 ani, un italian obscur le-a furat echipa şi a făcut-o praf prin a patra ligă din Bucureşti. Identitatea nu mai exista, chiar dacă palmaresul a rămas prăfuit pe undeva ataşat unui muribund despre care nimeni nu a aflat când s-a stins în anonimat.

De aceea, atunci când Poli AEK a prins contur, suflarea timişoreană a fost în extaz. Dorul de fotbal era prea mare ca să se mai ţină cont că echipa pe care o încurajau frenetic provenea din Fulgerul Bragadiru şi mai apoi AEK Bucureşti. O dată ce şi palmaresul a intrat în posesia lui Marian Iancu totul a devenit un basm. Cu atât mai mult cu cât Poli, nou apăruta Poli, s-a bătut de două ori chiar la titlul de campioană! Ce entuziasm! Ce bucurie în Banat!

Fotbalul revenise acasă, ca pe vremea în care bătrâna Poli juca cu Ateltico Madrid şi Celtic în Cupele Europene. Acum, de la Timişoara eliminată a fost Şahtar, echipa lui Mircea Lucescu care tocmai câştigase Cupa UEFA. Se întâmpla în 2009. Timişoara respira fotbal. Basmul a devenit apoi coşmar, iar neregulile financiare au dus la retrogradarea lui Poli şi apoi la intrarea în insolvenţă şi retragerea din competiţii. Acea entitate există şi acum, suspendată pe undeva în timp şi spaţiu, dar greu de crezut că va mai reapărea atât timp cât Marian Iancu, omul din spatele ei, se află după gratii.

În Timişoara nu se putea fără fotbal şi cum fuziunile sunt cea mai simplă şi scurtă cale spre rampa performanţei, autorităţile locale s-au gândit să pompeze în Recaş şi să o transforme în… ACS Poli. Fără palmares, doar numele. A fost momentul în care iubitorii fotbalului din Banat au declanşat revoluţia. Au realizat că nu mai pot repeta greşeala „Fulgerul Bragadiru”, indiferent cât ar visa la prima ligă din nou. Nu mai era Poli a lor, cea pe care o ştiau. Era o Poli venită dintr-o localitate celebră pentru producţia de vinuri. Atât!

Cu palmaresul în aer şi fără vreo identitate sportivă şi morală pe care să o aibă ca reper concret, suporterii timişoreni au înfiinţat ASU Poli. Nici acolo nu se află palmaresul, dar măcar această echipă este produsul marii lor iubiri. O echipă născută doar din pasiune şi care a pornit din liga a cincea. Când nu ai altă susţinere decât a propriului buzunar, e greu să răzbeşti într-un fotbal materializat până la refuz. Dar ASU Poli îşi continuă povestea frumoasă şi conduce seria a patra din liga a treia! Are 11 victorii în 14 meciuri şi un avans de trei puncte!

Altfel spus, ASU Poli are mari şanse să promoveze în liga a doua la finalul actualei stagiuni, fapt care ar înseamna o performanţă colosală! O performanţă care ar trebui susţinută şi altfel, nu doar din banii suporterilor. O echipă curată, care a început de jos şi care luptă să arate cine este. Sperăm într-o confruntare ASU Poli Timişoara – ACS Poli Timişoara. Dacă nu la anul în B, măcar peste un an în A. Să vedem dacă valorile morale şi principiile ghidate de dragoste pot fi mai puternice decât o manevră specifică fotbalului românesc, menită să atragă nişte venituri rapid. ASU Poli Timişoara, 1923.ro şi toţi rapidiştii te respectă la maximum! Baftă, fraţilor, să reuşiţi!