Rică, alias „Tamango”, i-a transmis „La mulţi ani!” lui Mircea, zis „Il Luce”, prin intermediul „ring”. Amintirile trăite de cei doi prieteni vă sunt dezvăluite, în exclusivitate, de fostul portar al Rapidului şi al naţionalei din anii ’60-70. Ce istoriseşte Rică, precum un veritabil Ion Creangă, despre Mircea, „Patriarhul fotbalului românesc”, aflaţi în continuare…
Cam pe la prânz, indiferent de căldura sufocantă, Rică Răducanu se antrenează în Giuleşti. „Îmi menţin silueta, tăticu’!”, zâmbeşte hâtru Ricanu’. Deşi pare plictisit de fotbal, nu ezită să vorbească despre bunul său prieten, Mircea, cu ocazia zilei de naştere a acestuia. „Nu l-am sunat, cum să-l sun, nu vezi ce ocupat e? Plus că, la prin ce trece, câtă inimă să ai? Poate una de fier! I-am spus s-o ia mai uşor, să mai stea un pic pe tuşă, da’ Mircea nu vrea. Îi spuneţi voi că mi-e dor de el, îmi promiţi?”, a început conversaţia „Tamango”. De când se cunosc cei doi? „Din Evul Mediu”, vine răspunsul lui Rică, urmat de un râs vulcanic. Cum s-au împrietenit? „La naţională, tăticu’. În ’70, după calificarea la Mondiale, Lucescu ne-a ajutat pe noi toţi, jucătorii, să primim aprobări pentru câte o Dacie. A mea era argintie, metalizată, d’aia… Am vândut-o cu 5.000 de lei, pentru că mereu rămâneam în pană, da’ oamenii credeau că tot a mea e când o vedeau pe stradă. Mare boier e Lucescu! Să ştii că, pe vremuri, îi plăcea şi şpriţul. Mereu venea acasă la mine ca să ciocnim câte un păhărel. Îi plăcea discuţia, chiar şi caterinca, dar nu vorbea prostii la băutură… O să râzi, da’ şi acum, când vine în ţară, mă mai sună pe la poartă. Plus că suntem neamuri, Răzvan e naşul de căsătorie al băiatului meu, Cătălin”, povesteşte Rică.
O scrisoare regăsită
Una dintre anecdotele… reale, cu Rică şi cu Mircea personaje principale, s-a petrecut în 1969, în Brazilia. Erau jucători la tineretul naţionalei, iar antrenorul Cornel Drăguşin i-a obligat să trimită scrisori acasă. Ce nu ştiau ei era că Drăguşin spionase corespondenţa înainte ca epistolele să ajungă la poştă. Şi ce a găsit?… „Păi i-am copiat scrisoarea lui Mircea, care era colegul meu de cameră. Da’ n-am fost atent şi am copiat-o cuvânt cu cuvânt, aşa că i-am scris nevestei mele următoarea chestie: „Stau în cameră cu Rică Răducanu”. Păi cum să nu râdă, după aia, tot lotul naţional?”, se amuză „Tamango” (n.1923.ro – am vorbit despre acest episod AICI – min. 9:48)
„Vrăjeli” made in… Brasil
Aventura braziliană nu se opreşte aici. Rică nu stă pe gânduri: „Mircea ştia portugheza şi, când ieşeam seara în oraş, încercam să ne lipim de fete. Odată mi-a plăcut mie una şi l-am pus pe Lucescu să-i traducă ce voiam eu să-i spun. Da’ dacă io îi ziceam c-o iubesc, Mircea o vrăjea el, de fapt. Aşa că, până la urmă, fata a plecat cu el…”.
Rivalitate proverbială cu Dinu
Între Mircea Lucescu şi Cornel Dinu există (unii spun, în glumă, că încă dinaintea apariţiei dinozaurilor) o rivalitate proverbială. Pe marginea concurenţei dintre ei s-au ţesut sute de poveşti. Rică elucidează misterul: „La Dinamo s-au certat, băi! Că amândoi jucau acolo, erau fotbalişti excelenţi şi s-au luat în beţe din pricina banderolei de căpitan de echipă. Era concurenţă mare. Nu s-au supărat de la gagici sau din alte pricini, cum vorbeşte lumea. Acu’, fără glumă, nici Mircea şi nici «Procuroru’» nu le aveau cu gagicile, erau oameni serioşi”. 50 de ani de prietenie îi unesc pe Mircea Lucescu şi pe Necula „Rică” Răducanu.
„I-am zis s-o ia mai uşor, da’ Mircea nu vrea.”, RICĂ RĂDUCANU
„După calificarea la Mondiale, Mircea ne-a ajutat să primim aprobări pentru câte o Dacie.”, RICĂ RĂDUCANU
Sursa: www.ziarulring.ro
