De ce ai plecat aşa repede, nea Nae?!

Tot ce se întâmplă în jurul nostru este, de foarte multe ori, de neînţeles. Cum în august dădeam mâna cu Nae Manea şi îl vedeam ca pe un bărbat jovial care mai are de dus măcar 20 de ani plini cu poante şi amintiri amestecate cu funinginea Giuleştiului, aşa, acum, în decembrie, m-am pomenit cu ceva care semăna cu o împunsătură în coaste. La trezire, îmi iau telefonul în mână să-mi verific tot ce-i pe acolo şi văd un mesaj sfâşietor: „Nae Manea a murit…” Unul dintre simbolurile Giuleştiului, Nae Manea de la Rapid, aşa cum toată lumea îl cunoaşte s-a stins după ce nu a putut lupta decât câteva săptămâni cu un cancer infect descoperit poate prea târziu.

Părea grav, însă nu am vrut să cred că fostul mare atacant are de gând să ne părăsească aşa devreme, când el mai avea atâţia ani de trăit şi atâtea poveşti de spus… De ce ai plecat, nea Nae, atât de devreme? Nu puteai să mai rămâi vreun sfert de veac pe-aici? Nu de alta, dar galeria din Ceruri parcă devine nejustificat de mare şi parcă ne sărăceşte pe noi ăştia de încă suntem pe partea vizibilă a existenţei, numeric, dar, mai ales sufleteşte! Da, sufleteşte, pentru că Nae Manea a fost un mare sufletist şi un mare rapidist, chiar dacă, poate, ca orice om a făcut şi greşeli. Cum altfel ar fi putut juca la Rapid timp de 20 de ani, între 1967 şi 1987, în condiţiile de atunci?

Nu a adunat trofee la nivelul valorii şi potenţialului său, însă a adunat iubire vişinie cât pentru 10.000 de ani. De aceea, Nae Manea nu va fi uitat de niciun rapidist! Chiar dacă au trecut aproape trei decenii de când a plecat de la Rapid ca jucător, până în ultima clipă a vieţii, el a fost asociat cu culoarea vişinie şi aşa va rămâne pentru eternitate. Aşa cum va rămâne şi gestul suporterilor care pe 15 decembrie, în ziua tragicei dispariţii, la ora 19:23 au aprins lumânări şi lampioane pe stadionul Giuleşti, locul pe care, probabil, Nae Manea, l-a iubit cel mai mult.

Dumnezeu să te ierte, nea Nae!