În acest weekend, un gest frumos a fost făcut de jucătorul lui Werder Bremen, Aaron Hunt. Era minutul 75 al meciului Nurnberg – Werder 0-2, când atacantul oaspeţilor a plonjat în careu, iar arbitrul a arătat 11 metri. Hunt s-a dus imediat la central şi i-a explicat că nu a fost fault şi că nu trebuie să acorde nimic. Oficialul, fireşte, s-a conformat, iar lumea tot mai murdară a fotbalului şi-a mai spălat puţin obrazul printr-un gest de mare fair play. Dar care are ceva precedente în istorie, iar unul dintre cele mai cunoscute este fapta similară asumată de Costin Lazăr pe vremea în care juca la Rapid!
Se întâmpla tot într-o zi de martie, dar în urmă cu cinci ani, într-un meci Rapid – Oţelul. Gesturile au fost destul de apreciate, dar rămâne totuşi uimitoare capacitatea cognitivă pe care o posedă o bună parte a celor care se uită la fotbal şi care, din păcate, e foarte redusă. Altfel nu-mi explic cum se poate ca atâţia să profite de faptul că ambii fotbalişti au refuzat un penalty acordat gratuit echipei lor la scorul de 2-0! „Că, deh, dacă era 0-0, nu cred că mai refuza…” Eu tind să cred că pornirea de a nu primi un cadou nedorit e instinctivă, iar în acele fracţiuni îţi trece prin cap doar gândul de a nu trişa, nu şi scorul de pe tabelă. Deci, domnilor şi doamnelor, să lăsăm supoziţiile şi să apreciem momentele fiindcă fair-play-ul nu are cum să ţină cont de scor!
