Numărul fotbaliştilor care a luat două titluri cu Rapid nu este unul spectaculos de mare. Aici intră şi Ionuţ Voicu, fundaşul lateral al giuleştenilor care este ţinut minte de suporteri mai ales datorită meciului FC Braşov – Rapid 1-0, jucat în sezonul 2001-2002. Atunci, Voicu a fost faultat în careu, dar în loc de lovitură de la 11 metri s-a acordat doar aut de poartă. Copos a retras echipa de pe teren, meciul a fost pierdut la masa verde cu 3-0, iar feroviarii au fost şi penalizaţi. A fost momentul în care s-a rupt totul pentru o echipă care se bătea cu şanse mari la titlu. Ionuţ face dezvăluiri de senzaţie despre acel moment şi vorbeşte şi despre interesele care l-au privat să joace mai mult în tricoul vişuiniu,
Eşti printre puţinii care a luat două titluri cu Rapid. Descrie cel mai plăcut moment din sezonul 1998-1999 şi pe cel mai frumos din 2002-2003!
În sezonul 1998-1999 am jucat ultimele patru etepe, pentru că în tur am evoluat la tineret, iar Lucescu a vrut să vadă dacă pot fi înlocuitorul lui Fane Nanu. Şi eu cred că am demonstrat că pot. Cel mai frumos moment din anul ăla a fost când am luat medalia de campion atât la tineret, cât şi la echipa mare. În 2002-2003 am jucat vreo 25 de etepe, practic eram de bază, iar ca grup eram foarte uniţi. După meciul cu FC Naţional, când am devenit matematic campioni, am simţit o bucurie uriaşă.
Prin comparaţie, care dintre echipele campioane la care ai jucat a fost mai bună?
Fără dubiu, cea din 1999! Au fost mulţi jucători valoroşi, dar să ştii că grupul creat în 2003, era unul care, în opinia mea, a decis până la urmă campioana!
Ce ţi-a lipsit să joci mai mult la Rapid? Totuşi ai doar 54 de meciuri în patru sezoane…
Nu am jucat mai mult pentru că mă accidentam foarte des, aveam rupturi musculare… De fapt am ratat şi un transfer la FC Basel din această cauză… Ţin minte şi acum că se întâmpla parcă în 2000, pe Giuleşti. Au venit reprezentanţii lor să mă vadă la un meci, dar m-am rupt şi am ieşit în minutul 10. Adică eu am fost mereu jucător de explozie şi dacă nu eram bine antrenat sau vitaminizat, mereu aveam probleme… Cred că a fost şi ceva nativ.
Cum a fost concurenţa pe postul tău cât ai jucat la Rapid? Consideri că ai fost vreodată marginalizat?
Deşi eram jucător de picior stâng, am evoluat mai mult fundaş dreapta, poate şi pentru a-i face loc lui Raţ pe stânga. Nu cred că am fost marginalizat, chiar dacă rămân la părerea că jucam mai mult când era cu adevărat nevoie… Erau alţii care trebuiau transferaţi…
De ce nu ai evoluat niciun minut în dubla cu PSG din 2001?
Nu am jucat atunci pentru că nu a vrut antrenorul, Viorel Hizo. Ştiu că nu m-a băgat vreo şase etape după care m-a văzut Copos la echipa a doua unde m-am dus, că eu voiam să joc. Am evoluat bine în acel meci, am dat şi un gol, iar patronul l-a sunat pe Hizo să-l întrebe de ce eu nu joc, că sunt bun. Urmarea? După am jucat meci de meci la prima echipă!
Descrie în trei cuvinte suporterii Rapidului!
Aici nu e greu deloc… Cei mai buni!
Îţi mai aminteşti, cât se poate de în amănunt, ziua în care ai venit la Rapid? Dar pe cea în care ai plecat definitiv?
Mai ales pe prima dintre ele, da! Iniţial, am fost la tineretul Rapidului, adus de Ionuţ Chirilă şi Dinu Gheorghe. Am avut un tur de vis, cu 15 goluri marcate, care, de fapt, au decis avansarea mea spre prima echipă. Apoi… de plecat am plecat din cauza lui Rednic. Ţin minte şi acum că îl voia el pe Bordeanu, avea interes la transfer, că altfel nu cred că plecam niciodată de la Rapid!
Care este primul lucru care îţi vine în minte când vorbeşti de Rapid?
Când aud <<Rapid>> , simt un fior ca şi atunci când eşti îndrăgostit!
Descrie, în amănunt, episodul din 2002, de la meciul cu Braşov… Faza faultului, penalty-ul neacordat, scoaterea echipei de pe teren, penalizarea. Cum te-ai simţit? A contat în economia campionatului?
Ce amintire urâtă! Normal că a contat! Acel penalty neacordat a reprezentat, de fapt, ieşirea din lupta pentru titlu. Nu pot uita însă faţa lui Corpodean!!! Când a fluierat, a dus mâna către punctul cu var, dupa care a îndreptat-o spre linia de şase metri, uitându-se arogant la mine. Am avut o stare oribilă, pentru că m-a luat la mişto!
Care-ţi sunt cei mai buni prieteni dintre cei alături de care ai jucat la Rapid?
Eu eram prieten cu toţi şi oriunde, cu oricine mă întâlnesc din acea perioadă îmi face plăcere să discutăm. Rămân toţi în inima mea, inclusiv suporterii adevăraţi din acea perioadă, că doar nu degeaba am fini din galerie!
