Costin Lazăr a plecat de la Rapid în vara lui 2011, dar nu îşi poate scoate din cap momentele magice pe care le-a trait în Giuleşti. Fostul căpitan de lângă Podul Grant speră ca într-o zi să revină să joace în tricoul vişiniu. Până atunci, mijlocaşul care impresionează la Salonic, în tricoul lui PAOK, a acceptat să vorbească pentru 1923.ro şi să expună impresiile pe care Rapid i le-a lăsat atât în vremea în care juca pentru feroviari, dar şi pe cele percepute acum, când echipa este condusă de un Daniel Pancu magistral în liga a doua.
Costin, îţi aminteşti ziua în care ai venit la Rapid?
O ţin minte perfect! Am venit cu Mazilu şi aveam nişte emnoţii… Mamă, mamă! Ştiu că am ajuns la ProRapid şi ne-am antrenat cu restul echipei chiar pe terenul din spate, de lângă lac. N-am cum să uit acele momente. A fost una dintre cele mai fericite zile din viaţa mea şi cred că prin asta am spus totul.
Dar bănuiesc că n-ai ajuns cu un an mai devreme, în 2005, să prinzi şi tu sezonul uefantastic…
Normal că am aşa un regret, aş minţi să spun că nu mi-ar fi plăcut să contribui şi eu la acel traseu. Dar bucuria că am reuşit să îmbrac tricoul Rapidului nu poate fi pusă în umbră de alte detalii precum acesta. Important e că am ajuns în Giuleşti şi că am făcut cea mai bună alegere. Dacă aş lua-o de la capăt exact acelaşi traseu l-aş vrea!
Ai câştigat două trofee în cinci ani petrecuţi în Giuleşti. Cupa şi Supercupa, ambele în 2007. Când crezi că aţi fost cel mai aproape să luaţi titlul?
Titlul… Ce mult regret că nu am devenit şi eu campion cu Rapid, chiar dacă am prins o echipă foarte bună în Giuleşti. Eh, asta e… În viaţă nu poţi avea chiar tot! Şi ca să-ţi răspund la întrebare, din punctul meu de vedere, cel mai aproape de titlu am fost în sezonul 2007-2008. Eram puternici, dar ceva s-a rupt pe parcurs…
“Mă bucur că am refuzat acel penalty şi că am făcut imagine bună clubului”
În sezonul 2008-2009, ai devenit cunoscut şi pentru faza în care ai refuzat un penalty pe care l-aţi primit împotriva Oţelului, la 2-0. Ce ai simţit tu în momentele alea?
Sincer, îţi zic că nu ştiu ce a fost în mintea mea, dar nu regret o clipă că am făcut asta. Mi s-a părut un gest normal! M-au supărat un pic comentariile răutăcioase de după că <<dacă nu era 2-0 deja, mai făcea el gestul ăla?!>> Aiurea! Păi crezi că eu în momentul ăla m-am gândit cât e scorul?! A fost chestiune de fracţiuni de secundă. Nu am de unde şti ce se întâmpla dacă aveam 0-0. Puteam să-l refuz şi să pierdem şi apoi să-mi sară toţi în cap… În fine, mă bucur că prin gestul meu am făcut imagine bună clubului şi am demonstrat că nu avem nevoie de mila nimănui!
Ai jucat cinci sezoane la Rapid şi ai prins două meciuri memorabile: “bricheta” şi 5-1, când ai fost şi căpitan. Cum au fost simţite din teren?
La primul de care zici au fost nişte sentimente, aşa… că fotbalul nu mai e fotbal. Cum să câştigi cu 1-0 pe teren şi apoi să pierzi la comisii cu 3-0? Ce-i asta?! O mare prostie mi s-a părut, dar pe care nu o înţeleg nici acum… Apoi, doi ani mai târziu, când am câştigat cu 5-1… Mamă, mamă, ce sete de victorie aveam! E unul dintre cele mai importante meciuri ale mele la Rapid, alături de dubla cu Madeira din Cupa UEFA! O amintire frumoasă pentru toată viaţa!
Cum sunt fanii Rapidului comparativ cu cei greci, în general, şi cei ai lui PAOK, în special?
Nu ştiu dacă pot face o comparaţie… Aici, la Salonic, aproape tot oraşul e cu PAOK. Ca atmosferă, aşa, se aseamănă foarte mult! Ca şi în Giuleşti şi aici e mereu show în tribune. Practic, am jucat la echipe total opuse din punctul ăsta de vedere. La începutul carierei, la Sportul, am fost mereu încurajaţi de o galerie inimoasă, dar micuţă, iar apoi, la Rapid şi PAOK, am avut parte numai de atmosferă incendiară!
“Pentru că joacă la Rapid şi în B, mă înclin în faţa lui Pancu!”
Îţi imaginai că ai să vezi Rapidul în liga a doua?
După ce s-a întâmplat în ultimii doi ani… Mă refer din punct de vedere financiar, mă tot gândeam că o să se ajungă aici. Dar am tot sperat că va veni cineva cu bani, care să salveze echipa. Nu s-a înâmplat însă aşa şi uite că au căzut. Bine, după barajul ăla, cu Chiajna, nu mă gândeam că se va mai ajunge aici. Chiar nu mă aşteptam ca Rapid să mai fie retrogradată.
Crezi că îşi va reveni repede?
Greu de spus, dar eu cred că da. Mai ales când acolo sunt oameni precum Viorel Moldovan şi Daniel Pancu, care pun foarte mult suflet ca să redreseze echipa. Numai când mă gândesc că <<Pancone>>, cu o carieră formidabilă în spate, a ales să joace în liga a doua doar pentru că iubeşte clubul, nu pot decât să mă înclin în faţa lui. Şi ce fotbalist e, chiar şi la 36 de ani! Am văzut golul ăla de la 40 de metri, dar eu eram sigur că o bagă în aţe! După părerea mea, are cel mai bun şut din campionatul României!
Te mai vezi îmbrăcând tricoul vişiniu?
Da! Chiar mi-ar plăcea să mai joc în Giuleşti până la finalul carierei. Mult de tot mi-aş dori! Dar, momentan mă concentrez pe treaba de la PAOK, pentru că îmi doresc neapărat să câştig un titlu în Grecia!
Adică vrei să-ţi închei cariera la Rapid…
Să fie clar, eu vin să joc la Rapid doar dacă mă simt în vână. Că doar echipa asta nu e pentru rebuturi, să zic că vin eu la final de carieră, dacă nu mă mai prezint la un nivel competitiv. Dar îmi doresc mult să mă întorc!
“Am ascultat <<Poartă fularul>> un an, încontinuu!”
În copilărie erai poreclit Bumbescu. Erai s*****t?
Nici vorbă să am afinităţi din astea! Hai să-ţi zic eu care era treaba cu porecla! Când eram la Sportul, la grupa de juniori condusă de Cornel Vlad, am jucat cu o grupă de la s****a pe care am bătut-o rău. Am jucat fundaş central, iar ei erau pregătiţi de Bumbescu aşa că de aia am primit atunci porecla aia de la domn profesor. Dar a fost ceva conjunctural pentru că, de exemplu, la bloc mi se spunea “Hagi”. Nu aveam o poreclă anume. Ştii tu, cum era la copii…
Alexandru Coman, actualul mijlocaş defensiv al echipei, a zis, într-un interviu pentru 1923.ro, că te admiră mult. Tu l-ai prins la echipă…
Da, l-am prins şi am încercat mereu să-l ajut cu sfaturi, pentru că este un băiat ambiţios, cuminte, cu mult potenţial. Mă bucur că sunt un model pentru el, dar el trebuie să îşi propună să ajungă şi mai sus în carieră. Îi doresc un parcurs fotbalistic lung şi frumos şi sper să contribuie din plin la readucerea Rapidului în prima ligă!
În urmă cu ceva ani ai primit câteva albume de la Leasă şi Rappa. Îţi plac melodiile?
Da, da, da! Foarte mult! Cum să nu-mi placă, mai ales că sunt atât de reuşite?! Un an le-am ascultat încontinuu în maşină! Una dintre favoritele mele e aia cu <<Poartă fularul pe stradă, în metrou sau în troleu / Poartă fularul la bine, însă mai ales la greu!>>
