O înfrângere înseamnă un mare nimic pe lângă bucuria de a fi în peluză atunci când galeria se dezlănţuie! Aşa a fost şi joi când Petrolul ne-a bătut pe teren şi ne-a scos din Cupă. Degeaba, pentru că în tribune a fost o sărbătoare cu mult mai încântătoare decât banalul halloween, al cărui scop oricum nu-l înţeleg. Dar am capacitatea aproape inexplicabilă de a înţelege că ceea ce fac suporterii noştri depăşeşte graniţa oricărei imaginaţii. Asta pentru că, realist vorbind, e greu să cuantifici bucuria şi iubirea pentru echipă care pulsează din inimile miilor de rapidişti care vin meci de meci la stadion. Ba nu, aproape imposibil! Şi totuşi eu încerc să fac o retrospectivă a ceea ce s-a întâmplat cu Petrolul, iar imaginile imortalizate de Paul OH redau cel mai bine o nouă filă de poveste din istoria Rapidului nostru drag! Au simţit asta şi jucătorii, şi Vio Moldovan, care la final au cântat cu noi vreo cinci minute. Frumos din partea suporterilor, dar nici gestul băieţilor nu e de colea… Obosiţi şi trişti, că doar pentru ei era până la urmă cea mai importantă o victorie, toţi s-au reîncărcat cu energie când au simţit căldura noastră sufletească. Enjoy!!!
Un RAPIDIST din peluză
