În momentul în care ajungi la Rapid, te îndrăgosteşti iremediabil. Nimeni nu poate contesta acest lucru, indiferent la ce nivel joacă echipa. Acum, majoritatea jucătorilor provine de la centrele de copii şi juniori ale clubului, însă există şi excepţii, fotbalişti care consumă apogeul carierei aici şi nu regretă că asta se întâmplă în al doilea eşalon, din simplul motiv că îmbracă tricoul Rapidului. Este situaţia lui Ionuţ Voicu, fundaşul dreapta de 29 de ani care a declarat mereu că ar rămâne să joace la Rapid şi în liga a treia! Vorbe pe care le-a detaliat aici, într-un interviu exclusiv pentru 1923.ro, în care a mai explicat şi senzaţiile intense pe care le trăieşte de fiecare dată când calcă iarba Giuleştiului. Chiar şi atunci când a fost dispus să-şi sacrifice sănătatea pentru a fi pe teren într-un meci împotriva s****i!
Ionuţ, tu ai venit la Rapid de numai un an şi jumătate, dar în ultimele luni ai susţinut de fiecare dată că vei juca în Giuleşti chiar şi în liga a treia. De unde acest ataşament pentru club?
Ştii, eu am venit de la Mioveni aici. Şi lumea era în general sceptică, pentru că mai auzeam voci de genul: “uite-l, mă, şi pe ăsta, vine de la echipa aia care a retrogradat cu 12 puncte…”. Normal, nu mă simţeam prea confortabil, însă asta m-a ambiţionat la maximum! Nu eram titular la început, normal, dar de fiecare data când am primit o şansă am intrat pe teren şi am dat totul! Asta le-a plăcut, cred eu, fanilor la mine şi m-au încurajat în permanenţă. Am simţit ataşamentul lor instant şi era imposibil ca sentimentul să nu devină identic pe loc!
Te gândeai vreodată că vei juca la Rapid, dar în liga secundă?
Nu! Niciodată! Păi eu venisem la un brand al fotbalului românesc, cum să îmi fi trecut acum un an şi jumătate asta prin cap?! Şi nici măcar în returul trecut, atunci când se punea problema să retrogradăm sportiv eu nu înţelegeam de ce lumea crede asta… Păi cum să retrogradezi cu Herea, Roman, Pancu, Grigore, Grigorie, Dică, Abrudan, Oros, Pecanha în echipă?! Oricare dintre ei putea face diferenţa, nu conta adversarul!
Cum a decurs ziua în care a semnat cu Rapid?
Ţin minte că eram la cafea, iar cineva m-a sunat: “Vrei la o echipă din primele zece ale Ligii 1?”. Normal că răspunsul a fost afirmativ, dar la scurt timp m-a contactat şi Virgil Dumitru şi mi-a zis că mă vrea în Giuleşti. Era cu Dani Coman, care mă ştia de la FC Braşov, şi el i-a vorbit foarte frumos de mine. Îi mulţumesc încă odată pentru asta! Nu am negociat prea mult, la ora 14:00 am semnat contractul şi seara deja eram cu echipa în cantonamentul din Austria.
“Când ascult melodiile dedicate Rapidului mi se face pielea de găină”
Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai de când joci la Rapid?
Meciul cu s****a, când am făcut 1-1 pe Giuleşti. Chiar dacă eram într-o situaţie destul de delicată, am fost foarte aproape să-i batem, atât de puţin ne-a lipsit… Ţin minte cât de motivat eram înaintea meciului! De obicei, pe Giuleşti, înaintea partidelor noastre, sunt puse patru-cinci melodii dedicate Rapidului (n.s. – cele interpretate de Leasă şi Rappa), numai că de data asta ăştia puseseră muzică din aia comercială. M-am dus să le zic să schimbe, au înţeles şi parcă am căpătat o forţă suplimentară. Deşi am ascultat de multe ori acele melodii, mereu mi se face pielea ca de găină când le aud versurile, chiar pe iarba Giuleştiului.
Şi cea mai neplăcută amintire?
E legată tot de s****a, dar indirect. A fost momentul acela cu decizia TAS, care ne-a retrogradat. Era chiar cu o zi înainte de întâlnirea cu ei. Nu-mi mai ardea de nimic şi voiam să plec, să renunţ. Era şi fix de ziua mea… Până la urmă, suporterii au schimbat totul, în doar câteva minute. La scurt timp după ce s-a dat decizia, am mers pe Giuleşti, iar fanii ne aşteptau în peluză, am urcat toţi jucătorii acolo să-i salutăm şi ei au început să-mi cânte “La Mulţi Ani!”. M-au emoţionat atât de tare încât am zis că nu mai plec niciunde. Rămân la Rapid şi în B, şi în C, oriunde!
Cum e să joci alături de unul dintre simbolurile din istoria Rapidului, Daniel Pancu?
Atunci când ne-am întâlnit pe teren ca adversari îmi lăsa impresia de… Nu ştiu cum să zic exact, nu neapărat arogant, ci mai degrabă aşa, genul ăla de tip-vedetă. Dar din momentul în care am ajuns la Rapid am înţeles repede că era o impresie greşită. El este extraordinar şi ca fotbalist, dar mai ales ca om. Este un jucător de o mare valoare şi, în acelaşi timp, un sufletist pur-sânge!
“Când am dat gol împotriva Rapidului, galeria a continuat să cânte de parcă nici n-a existat!”
Tu ai marcat puţine goluri în carieră, dar unul a venit tocmai în poarta Rapidului, pe Giuleşti, când erai la FC Braşov!
Da, şi mi-l amintesc perfect! Era 2-0 pentru Rapid, când am înscris eu. Dar parcă golul acela nici nu a existat. Nu se auzea decât galeria giuleşteană care cânta, atât! Noi, braşovenii, ne bucuram, dar parcă nimănui nu-i păsa de asta. A fost o senzaţie incredibilă şi cred că acela e momentul în care am început să mă îndrăgostesc de spiritul Giuleştiului.
Înaintea meciului cu s****a îţi spărseseşi timpanul, dar tu voiai să joci aşa. Chiar atât de mult eşti dispus să te sacrifici pentru Rapid?
Atunci nu am avut nicio secundă de ezitare! Păi nici la control nu am vrut să merg, noroc că m-a convins nea Gică Păun, maseurul. Nici nu puteam concepe să ratez întâlnirea cu s****a! Indiferent de consecinţe! Până la urmă ce mi se putea întâmpla? E doar un timpan…
Sunteţi în liga a doua, dar cel mai bun meci l-aţi făcut în Cupă, împotriva Ceahlăului, o echipă bună din prim eşalon…
Păi da, că e diferenţă mare. Când joci împotriva cuiva din prima divizie e mai uşor, pentru că echipele alea joacă fotbal, sunt organizate. Nu bezmetice ca alea din B, când te trezeşti cu trei-patru jucători o dată pe tine, de nici nu ştii ce să mai faci.
“Dorinţele mele? 1. Aprobarea planului de reorganizare, 2. Promovarea!”
Tu între 2003 şi 2008 ai jucat în liga a doua, chiar dacă la 18 ani debutaseşi în prima divizie. De ce?
Am jucat un meci la FC Argeş, împotriva Sportului, dar piteştenii nu m-au putut achiziţiona definitv, fiindcă eu aparţineam de Şcoala de Fotbal de la Buşteni, a lui Petre Gavrilă, şi cei de acolo nu mă lăsau să plec. Aşa că m-au tot împrumutat pe la echipe mici, până m-a cumpărat Braşov, în 2006. Acolo am şi câştigat primii bani adevăraţi din fotbal, pentru că în rest luam patru-cinci milioane pe lună, dacă îi luam şi pe ăia… Dar faptul că am jucat în liga secundă m-a ajutat mult, m-a călit. Chiar le recomand tuturor fotbaliştilor, mai ales celor tineri: duceţi-vă, frate, mai bine să jucaţi în liga a doua, dacă aveţi ocazia, decât să staţi pe bancă în prima ligă sau, mai rău, prin tribune!
Care este secretul jocului tău de cap foarte bun, chiar dacă ai numai 1.74 metri?
Nu e niciun secret, doar că eu ştiu să mă poziţionez perfect şi să mă sincronizez să sar exact când trebuie, de aia câştig majoritatea duelurilor. Nu îmi iese chiar întotdeauna, dar este unul dintre punctele mele forte.
Ce îţi doreşti pentru viitor la Rapid?
Punctual: 1. Să se aprobe planul de reorganizare pe 22 noiembrie, 2. Promovarea. Şi cam asta e! Că dacă reuşim astea două lucruri, sigur vor veni şi oameni cu forţă financiară, iar jucătorii de valoare vor face totul pentru a juca la Rapid în prima ligă, aşa că ne vom reveni! Gândiţi-vă că numai acum, după ce am fost retrogradaţi au fost o mulţime care şi-au dorit să dea probe… Bine, nu se compară, că mulţi n-aveau faţă, dar spun aşa, ca idee…
Un RAPIDIST din peluză
