INTERVIU EXCLUSIV! Rappa, despre cei opt ani în care a jucat fotbal, inclusiv la Sportul Studenţesc

Aboneaza-te pentru a primi gratuit o colectie de cantece pentru RAPID

* prin completarea adresei de email esti de acord sa-ti trimitem periodic informari cu privire la ofertele noastre si la articolele publicate pe site-ul 1923.ro
* indicates required

Fără dubiu, Rappa este unul dintre cei mai importanţi artişti cu sânge vişiniu. Simplul fapt că a scos numeroase hit-uri dedicate Rapidului, precum “Dincolo de Rapid nu există viaţă”, “Alb-vişiniu”, “Sus pe gard” sau  “Singuri împotriva tuturor”. Asta dacă nu le punem la socoteală şi pe cele făcute alături de Dragoş Leasă: “Marele Rapid”, “Înc-o zi în plus”, “Vocea inimii”, “Unica noastră comoară”, Rapid oriunde în lume sau “Rapidul nostru”. Pe numele său real Daniel Vasile, artistul îmbină perfect poezia cu rapul, ceea ce îl face, probabil, cel mai original şi interesant raper român la ora actuală. Lucru, sugerat, în mod logic, şi de pseudonim.

Puţină lume ştie însă că pseudonimul nu are prea multă legătură cu creaţia sa, ci provine din vremea în care juca fotbal şi avea porecla Rapid! Unul dintre copiii cu care se juca, bâlbâit fiind, nu putea pronunţa „rapidistule”, aşa că mereu spunea: “Rapp… Rappp… Rapppaa…”. S-a potrivit perfect, nu? Şi da, Rappa a jucat opt ani fotbal, la nivel profesionist, iar acum ar fi putut schimba pase cu Săpunaru, la lotul naţional… Ambii fac parte din generaţia 84, chiar dacă au jucat la echipe diferite, şi au crescut împreună pe maidanele de lângă Cişmigiu. Săpun” şi-a îndeplinit visul de a juca în Giuleşti, în timp ce Rappa a renunţat la fotbal la 18 ani, chiar dacă era un tânăr coordonator de mare perspectivă.

Dacă pe Rappa îl cunoaşteţi datorită melodiilor enumerate mai sus, dar şi a unora precum “Să nu mă cauţi, “Soarele Nopţii, “Între lacrimă şi zâmbet”, “Sincer”, “La timp”, sau “Bun găsit, singurătate, acum este timpul ca site-ul 1923.ro să vă prezinte şi cei opt ani din viaţă pe care i-a dedicat şi fotbalului. 

65984_1630653596_nLa câţi ani te-ai apucat de fotbal?

Am început în 1994, la zece ani, la CSS 1. Jucam şi la şcoala de fotbal 178, în paralel.

Apoi au urmat trepte mai înalte, presupun…

Da, am început ca orice copii/">copil, la şcolile de fotbal care erau pe timpul ăla şi după ce am fost şi pe la CSS Sfântul Pantelimon, m-am <<transferat>> definitiv la juniorii Sportului Studenţesc, acolo unde am jucat până în momentul în care am renunţat.

Şi de unde, sunt sigur, ai rămas cu ceva amintiri frumoase.

Oho! Şi încă ce multe sunt! În primul rând golurile marcate împotria s****i, lui dinamo, dar şi cele din poarta Rapidului, când eram la Sportul. Şi au fost ceva, pentru că eu am jucat mijlocaş coordonator şi marcam des. Apoi, n-am cum să uit cantonamentele prin ţară, când fugeam noaptea din cameră ca să merg cu colegii în baruri de striptease. Chiar dacă nu aveam mai mult de 15-16 ani… Dar şi când ne prindea dom’ profesor… Odată ne-a trimis să alergăm la trei dimineaţa prin nămeţi! :)) Şi că tot veni vorba de cantonamente, ţin minte că primul meu cantonament a fost la Simeria, acolo unde Rapid a jucat primul meci în Cupa României, ediţia 1935, adică sezonul în care a luat cel dintâi trofeu din istorie.

La Sportul ai avut foşti colegi de generaţie care au ajuns fotbalişti?

Da, am fost în grupă cu Dedu şi Curelea. Doar ei au reuşit. Din păcate… Şi spun asta fiindcă toată grupa 84 a lui Cornel Vlad putea ajunge sus. Dar seriozitatea este un element fundamental pe care doar ei l-au punctat. Nu plecau noaptea din cantonament să meargă la striptease. A, şi mai e Horia Mladinovici, e arbitru în liga a doua momentan. Sper să promoveze şi să ajungă arbitru FIFA.

Dar cu cei din <<gaşca nebună>> a Sportului, de acum vreo zece ani, nu ai avut tangenţă?

Ba da, ba da! Chiar împărţeam acelaşi vestiar cu grupa ’81, pregătită de Dumitru Manea. Dintre ei au ajuns fotbalişti Cristi Irimia, care, ca fapt divers, este văr primar cu Tataee de la Bug Mafia, Ionuţ Mazilu, Costin Lazăr şi Eduard Stăncioiu.

1421332_683293621695601_1317414633_n

Bun, dar tu de ce ai renunţat la fotbal?

S-a întâmplat la 18 ani, chiar atunci când ajunsesem în campionatul de tineret-speranţe. Era un fel de primă ligă în miniatură, o competiţie serioasă. Mi-a plăcut golăneala, acesta e adevărul, şi m-am decis să o iau pe alt drum.

Povesteşte-mi puţin despre pseudonimul <<Rappa>>. Ştiu că de la fotbal vine, nu de la genul pe care îl interpretezi, aşa cum se gândesc mulţi…

Când jucam la CSS 1, eram poreclit simplu, <<Rapid>>. Îmi amintesc când la un antrenament, după ce am driblat tot terenul şi am marcat, dom’ profesor Marin Ţiţeică a venit la mine şi mi-a spus: <<Bă, Rapid, când o să joci la Real Madrid, să nu mă uiţi, să vii să-mi dai şi mie 100 de dolari>> :)). De acolo sunt inspirate versurile: <<Să nu uiţi că eşti fratele meu / Când o să joci pe Santiago Bernabeu>> din <<Unde Se Duc Visele>>.  Apoi, când am activat la Sportul Studenţesc, colegii mă strigau pe nume, iar pseudonimul <<Rappa>> l-am căpătat pe maidanele din vecinătatea parcului Cişmigiu, unde am copii/">copilărit. Aşa mă striga un puşti bâlbâit, care nu putea să pronunţe <<Rapid>> cum trebuie.

Să revenim acum la marea ta dragoste, Rapid! Ţii minte când ai fost prima dată pe Giuleşti?

Am să-ţi spun când am fost prima dată singur, fără tata. Tocmai ce mă apucasem de fotbal la CSS 1 şi jucam împotriva Rapidului pe Pasteur. La pauza m-am dat accidentat şi-am fugit pâna la stadion. Era prin ’94, cred, un meci cu Inter Sibiu.

Rapidul înseamnă atât de mult pentru tine! De ce nu ai jucat niciodată acolo?

N-am avut niciodată ocazia, dar nici nu mi-am dorit să joc la juniorii Rapidului. Dacă îmi doream cu adevărat, se întâmpla! Eu visam să joc la echipa mare a Rapidului, doar asta mă interesa!

Unde crezi că erai azi, dacă nu renunţai la fotbal?

Dacă m-aş fi ţinut, probabil că acum mă pregăteam pentru dubla cu Grecia. Sau nu! Probabil că refuzam să fiu antrenat de-un măscărici pe care dacă-l întrebi de tactică, îţi arată cum se dă cu zarul. Aş fi avut atitudinea lui Săpunaru cu care, de altfel, am copii/">copilărit pe maidanele de care am amintit mai sus. Mai târziu am devenit adversari, dar numai în meciurile Sportul Studenţesc – FC Naţional, grupa ’84. 🙂

545518_4148464427248_1651566173_nAlături de idolul său, Fane Ţîră!

 

Aboneaza-te la newsletterul 1923.ro

* indicates required