Sâmbătă, 24 noiembrie 2018. Nocturna se stinge peste stadionul Giulești, iar sutele de torțe din tribune aprind arena. Rapidul tocmai a bătut-o pe Înainte Modelu, 1-0, în ultimul meci de pe bătrânul stadion. Așa se închide primul capitol din istoria stadionului Giulești.
Nu e o înmormântare. E o predare de ștafetă. Pentru că, vezi tu, betonul se schimbă. Sufletul rămâne.
Ține minte lumina aia. Ne întoarcem la ea.
Istoria stadionului Giulești începe în 1939, la Ceferiadă
Lucrările au început în 1936, sub conducerea arhitectului Gheorghe Dumitrescu, sub patronajul Asociației Culturale și Sportive CFR. Modelul? Highbury, stadionul lui Arsenal. O „potcoavă” mai mică, în stil art deco.
Pe 10 iunie 1939, stadionul a fost inaugurat la Ceferiadă, sărbătoarea care marca 70 de ani de la primul tren din România, București–Giurgiu. La ceremonie au fost Regele Carol al II-lea, viitorul Rege Mihai, Prințul Paul al Greciei și premierul Armand Călinescu. Aproape 20.000 de oameni s-au înghesuit la eveniment.
Arena avea 12.160 de locuri. Era cea mai modernă din țară.
Un stadion inaugurat de un rege, pentru o echipă de muncitori. Tare, nu?!
Dacă vrei povestea pe larg, o găsești și pe 1923.ro: Povestea Stadionului Giulești – Casa Spiritului Rapidist.
De ce stadionul Giulești stă lângă Atelierele Grivița
Nu e întâmplare. Pe 25 iunie 1923, lucrătorii de la Atelierele CFR Grivița au înființat clubul din care s-a născut Rapidul. Iar stadionul a crescut chiar lângă ateliere, cu liniile de cale ferată în spate și cu Podul Grant alături.
Trenurile trec și azi pe lângă tribune. Fluierul locomotivei e, practic, primul chant al Giuleștiului.
Despre podul care veghează stadionul găsești pe 1923.ro și editorialul Podul Grant: fierul a plecat, pilonii au rămas.
Stadionul Giulești – Valentin Stănescu: cum a crescut potcoava
La mijlocul anilor ’80 a început construcția celei de-a doua peluze, Peluza Nord. Potcoava s-a închis abia peste un deceniu, iar capacitatea a urcat la 19.100 de locuri, toate pe scaune.
În 1996, la meciul cu Karlsruher din Cupa UEFA, Rapidul a jucat prima dată în nocturnă pe Giulești, cu o instalație mobilă. Nocturna fixă a venit în 2000.
Iar din 2001, arena a purtat numele lui Valentin Stănescu, antrenorul care a adus primul titlu al Rapidului, în 1967. Pe hârtie, „Valentin Stănescu”. Pentru oameni, tot „Giulești”. Și lista poate continua cu fiecare bunic care n-a zis niciodată altfel.
Mai multe despre nume ai și în arhiva site-ului: Stadionul Giulești – Valentin Stănescu.
Nopțile în care stadionul Giulești a vibrat
25 septembrie 2001: lumina care s-a stins cu PSG
Rapid – Paris Saint-Germain, Cupa UEFA. Pe teren, Ronaldinho, Anelka, Pochettino, Okocha. În tribune, 16.000 de oameni. Scor 0-0 în tur, la Paris. Prelungiri pe Giulești.
În minutul 113, cu PSG conducând cu 1-0, nocturna s-a stins. Meciul s-a oprit. UEFA a dat 3-0 la masa verde, pentru că stadionul nu avea generator de rezervă.
Ține minte și lumina asta. Ne trebuie la final.
28 aprilie 2004: 5-1 cu Germania
Naționala României a bătut Germania cu 5-1, pe Giulești. Golul care a deschis scorul, al lui Mihăiță Pleșan, i l-a dat lui Oliver Kahn. Da, lui Oliver Kahn!
30 martie 2006: sfertul „UEFAntastic”
Rapid – Steaua, sferturile Cupei UEFA, prima manșă pe Giulești. Nicoliță a marcat repede pentru Steaua, Viorel Moldovan a egalat, 1-1. În același sezon, pe Giulești au venit Feyenoord, Hertha Berlin și Hamburg.
Trei nopți. Trei povești. Același stadion.
„Era o ruină.” Știu ce zici. Dar, nu!
Știu ce zici: „Frate, vechiul Giulești cădea pe noi. Pe final, nici nu mai intra lumea pe toate locurile.”
Ai dreptate. În ultimul deceniu, din cauza degradării, accesul a fost limitat la puțin peste 11.000 de spectatori. Și n-o spun doar suporterii.
Cum ar zice Daniel Pancu, chiar înaintea ultimului meci: „Condițiile pe care le oferea acest stadion, în afară de partea emoțională, nu mai erau de mult la un nivel civilizat.”
Corect. Doar că ai observat cuvintele din mijloc? „În afară de partea emoțională.” Exact partea aia nu se demolează.
Buldozerele au intrat pe 10 ianuarie 2019. Pe 7 mai 2019, demolarea era gata. Au plecat tribunele. Oamenii n-au plecat nicăieri.
Noul stadion Giulești, 2022: aceeași adresă, același suflet
Lucrările la arena nouă au început în toamna lui 2019. Pe 4 ianuarie 2022, stadionul a fost predat clubului sportiv. Investiția: aproximativ 38 de milioane de euro. Numele oficial, anunțat în aprilie 2021: Stadionul Rapid-Giulești. 14.047 de locuri, toate pe scaune, în Calea Giulești 18. Aceeași adresă ca în 1939.
Pe 26 martie 2022, 14.000 de oameni au venit acasă.
Primul gol pe noua arenă l-au dat copiii, la meciul echipelor U16. La meciul legendelor, a marcat Daniel Pancu. Același om care, cu trei ani și ceva înainte, închisese stadionul vechi ca jucător. Iar seara, Rapidul a jucat în echipamente asemănătoare celor din 1939 și a bătut Poli Timișoara cu 1-0, cu un lob superb al lui Marzouk.
Ca o mică paranteză: la pauză, un suporter și-a cerut iubita de soție, chiar la centrul terenului. Ea a zis DA. Singurul „da” din seara aia care n-a avut nevoie de VAR.
Sufletul stadionului Giulești stă în tribună
Unii o să zică: „E doar fotbal.” Bineînțeles că nu.
Cum ar zice Bill Shankly, legenda lui Liverpool: „Cineva a spus că fotbalul e pentru tine o chestiune de viață și de moarte. Eu am zis: «Ascultă, e mai important de-atât.»”
Iar pe Giulești asta se vede la fiecare meci. În iulie 2026, după 1-0 cu Sepsi, cu golul venit în minutul 88, același Pancu, de data asta antrenor, a spus-o scurt.
Cum ar zice Daniel Pancu: „Un gol îl marchează publicul în Giulești.”
Un gol din oficiu. De la tribună. La fiecare meci.
Șapte lecții de la stadionul Giulești
- CONSTRUIEȘTE PENTRU OAMENI. În 1939, 12.160 de locuri pentru o echipă născută în ateliere.
- ȚINE-ȚI ADRESA. Calea Giulești, din 1939 până azi. Stadioanele se schimbă, casa nu.
- CREȘTE CÂND CREȘTE LUMEA. Peluza Nord a dus stadionul la 19.100 de locuri.
- AI MEREU UN GENERATOR DE REZERVĂ. Întreabă-i pe cei care au fost cu PSG în 2001.
- RECUNOAȘTE CÂND S-A TERMINAT. Pancu a spus-o cinstit în 2018: betonul nu mai ținea.
- ÎNCEPE CU COPIII. Primul gol pe arena nouă a venit de la un puști din U16.
- UMPLE TRIBUNA. Un gol îl marchează publicul. Restul vin după.
Iar ca să rămână ceva de pus în ramă, un LESISM: „Betonul îl toarnă constructorii. Sufletul îl toarnă tribuna. Și pe ăsta nu-l demolează nimeni.”
Lumina de pe stadionul Giulești
Și acum, înapoi la cele două lumini.
În 2001, lumina s-a stins și am pierdut la masa verde.
În 2018, lumina s-a stins din nou. Doar că de data asta n-a mai așteptat nimeni un generator. Au aprins-o oamenii. Cu torțe. Din tribună.
Asta e diferența dintre un stadion și un stadion cu suflet. Un stadion are nevoie de curent. UN STADION CU SUFLET ARE NEVOIE DE NOI.
Data viitoare când intri pe Giulești, uită-te puțin în sus, la tribune. Acolo e sufletul. Și nu se stinge.
Hai, Rapid!
Surse: Wikipedia – Stadionul Giulești-Valentin Stănescu; Wikipedia – Stadionul Rapid-Giulești; Fanatik, 23 noiembrie 2018; Historia – Ceferiada; România Liberă; RomanianSoccer.ro – Rapid-PSG 2001; UEFA.com – Rapid-Steaua 2006; Digi Sport, 24 noiembrie 2018; GSP, 24 noiembrie 2018; FC Rapid – inaugurarea din 26 martie 2022; GSP, 26 martie 2022; Sportman.ro, iulie 2026; The Mirror – citatul lui Bill Shankly (Granada TV, 20 mai 1981).
Dragoș Leasă
